Ora de Sibiu împreună cu Mitropolia Ardealului vă propun o campanie de cunoaștere a preoților care stau la căpătâiul celor mai necăjiți dintre noi: copiii, părinții, bunicii și sibienii singuri, bolnavi sau muribunzi din spitalele și azilele din oraș. Sibiul are câțiva preoți care slujesc în biserici aflate la spitale, azile, dar și preoți misionari. Unul din cei mai blajini preoți din județul Sibiu este părintele Nicolae Lațchescu, de la bisericuța „Naşterea Maicii Domnului”, aflată în curtea celui mai mare spital sibian, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. 
Preotul de la Spitalul Judeţean: „Îmi place să cred că biserica într-un spital este o insulă de speranţă într-un ocean de durere”
Singurul preot care slujeşte la bisericuţa din curtea celui mai mare spital din judeţul Sibiu este un om care dă speranţă bolnavilor, aparţinătorilor, cel ce merge zilnic, de dimineaţa, până noaptea târziu, la patul şi celor care se nasc dar nu au şanse să trăiască, dar şi a celor care după o viaţă îndelungată pierd lupta cu boli cumplite, în Reanimare, la Oncologie sau în oricare altă secţie. Este omul care veghează zilnic, cu crucea în mână, alături de asistente, medici, psiholog, consilier social, la căpătâiul fiecărui sibian şi nu numai, ce este internat şi are nevoie de un cuvânt bun, de încurajare, pe patul spitalului. L-am cunoscut pe preotul Laţchescu întâmplător, în urmă cu ani de zile. Am auzit că spitalul are un preot blajin, un om bun, care, dacă îl suni, vine imediat şi te ajută. Ulterior l-am reîntâlnit pe holurile spitalului. Era de Bobotează. Umbla cu o chitanţă. Nişte asistente au dorit să facă o donaţie la biserica care avea nevoie de reparaţie la acoperiş şi preotul le căuta să le dea dovada că au ajutat bisericuţa. Pe urmă, l-am zărit botezând copii care urmau să moară, abia născuţi, în ATI, veghiind la căpătâiul celor ce s-au dus şi la Oncologie, încercând să dea putere pacienţilor care îndură chinul groaznic al cancerului. L-am zărit şi când a reparat acoperişul bisericii, dar şi când a grădinărit, făcând totul ca bisericuţa să fie o oază de linişte, înconjurată de flori puse chiar de el. Despre acest om, atât medicii, cât şi pacienţii vorbesc ca despre un fel de frate mai mare, înţelept şi calm. „Îmi place să cred că biserica într-un spital este ca o insulă de speranţă într-un ocean de durere”, ne-a mărturisit părintele Nicolae Laţchescu.
Preotul care îşi ascunde durerea, ca să dea putere celor suferinzi
Credinţa în puterea lui Dumnezeu îl întăreşte pe preotul Nicolae Laţchescu. Cât o fi de greu să spovedeşti oameni bolnavi care ştii că vor pieri poate chiar în ziua aceea? Ce o fi în sufletul preotului chemat la Maternitate, că o mamă a născut şi pruncul nu are şanse să supravieţuiască? Întrebat cum face faţă zilnic, la lacrimile, durerea, strigătele de ajutor ale atâtor bolnavi, preotul ne-a spus: „Ori de câte ori sunt chemat, merg cu durere în suflet. Pentru că ştiu că întâlnesc un bolnav, un suferind, dar în acelaşi timp încerc să aduc o rază de speranţă în inima bolnavului şi niciodată, oricât ar fi de bolnav, nu o să-i dau de înţeles că s-a terminat. Din contră, îi spun că Dumnezeu poate să facă şi o minune şi să se facă bine, pentru că se cunosc oameni care au plecat din spital, pe considerentul că nu mai trăiesc decât ore şi au mai trăit după aceea, zeci de ani. Şi amintesc numai de câteva personalităţi patristice, biblice, Sfântul Antonie cel Mare a trăit 104 ani.” 
„Zilele omului sunt în mâinile lui Dumnezeu”
Preotul bolnavilor de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ne îndeamnă să avem credinţă, oricât de bolnavi am fi. „Zilele omului sunt în mâinile lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu vrea să trăim 100 de ani, atunci trăim 100 de ani. Dacă vrea să ne cheme mâine, plecăm chiar dacă am fi să fim oricât de tari şi de mari. Câte nu se întâmplă! Nu trebuie să să fim prăpăstioşi”, spune Nicolae Laţchescu. Acesta este titular la bisericuţa Spitalului Judeţean de aproape şapte ani. Doi ani a slujit înainte, împreună cu părintele Drăgoi, care a fost şi el preot de spital 20 de ani. Venit de la Caransebeş, preotul Nicolae Laţchescu s-a ocupat prima dată în Sibiu, de asistenţa socială, adică de problemele copiilor din centrele de plasament şi cei nevoiaşi. După aceea s-a ocupat de surdo-muţi, ca pe urmă să ajungă preotul bolnavilor. Când a venit la biserica spitalului sibian, preotul Nicolae Laţchescu nu se gândea că va rămâne aici. După ce a murit fostul preot, părintele Laţchescu a preluat bisericuţa. O biserică mică în care zilnic se roagă deopotrivă bolnavii, familiile lor, doctorii, asistentele medicale. Lăcaşul de cult este unul în care încap 50 de persoane, fiind realizat din lemn. „Sunt tare bucuros că sunt într-o relaţie excelentă cu conducerea spitalului, cu medicii, cu asistentele, cu ostenitorii. Mai ales unii excelează, medicii care sunt cu adevărat medici şi pentru fizicul şi sufletul omului. Am multă mulţumire în suflet”, spune preotul Nicolae Laţchescu. 
Muribunzii, mai ales pruncii care se sting, momentele de durere maximă
Întrebat ce l-a marcat cel mai mult în anii aceştia la bolnavi, preotul a răspuns: „Ce m-a marcat mai mult? Aş putea să spun că am fost marcat de persoane care fiind în pragul trecerii din viaţa aceasta, aveau multă pace, multă bucurie în suflet, deşi erau nişte suferinzi. Ei ştiau că nu pleacă în neant. Îmi dădeam seama că ei credeau în cuvintele Mântuitorului. Omul, dacă are încredinţarea asta, că plecând din viaţa aceasta are marea şansă de a ajunge în împărăţia lui Dumnezeu, atunci sigur că pleacă cu o oarecare bucurie”, spune preotul Laţchescu. Unul din oamenii care l-au marcat pe preot este Cătălina. O mamă muribundă. Aceasta i-a mărturisit preotului credinţa, cu speranţa că pruncul ei nu va suferi, ea ştiind că nu va fi când va fi mare. Un preot al unui spital este chemat de familie, personalul medical, pentru ceea ce se numeşte un botez de necesitate. „În urmă cu câteva zile am fost chemat pentru un botez de necesitate. Am fost chemat pentru doi copii, care erau gemeni. Botezul de necesitate este un botez pentru copii ca să nu plece din lumea aceasta fără să fi fost încreştinaţi. Aceşti gemeni au fost născuţi cu mult înainte de termen. A fost o sarcină aşteptată de ani de zile. Părinţii nu mai aveau copii şi dintr-o dată să se găsească de a-ţi pierde ambii copii” îşi aminteşte preotul Laţchescu. 
De ce Dumnezeu îngăduie durerea?
Preotul bolnavilor este întrebat de oameni aflaţi în suferinţă, de ce li se întâmplă lor, de ce Dumnezeu îndăduie această durere. „Un creştin nu se revoltă împotriva lui Dumnezeu, pentru că este iubire, atât de mult a iubit lumea, că a dat unicul fiu. De ce Dumnezeu îngăduie durerea atât de mare, dacă ne iubeşte atât de mult? Dumnezeu o îngăduie că aceasta poate să fie un foc purificator pentru om, în vederea dobândirii împărăţiei cerurilor. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca unicul său fiu, Domnul Iisus Hristos să fie răstignit, fără să fi avut vreun păcat, atunci noi nu putem să avem pretenţia ca în lumea aceasta să ne meargă totul din plin”, explică preotul Nicolae Laţchescu. Chemat atât de bolnavi, familiile lor, dar şi de doctori pentru cei suferinzi, preotul spune că-i are alături şi pe doctori şi asistente medicale alături. 
Există doctori care se roagă la slujbele de maslu pentru pacienţii lor
„Este o doamnă doctor deosebită în spitalul acesta, care, când vine la sfântul maslu, vine cu câte 3-4 coli ministeriale, cu numele bolnavilor pe care îi are în spital. Şi dânsa stă în genunchi la toată slujba şi se roagă pentru ei. Şi lasă şi după aceea, câteva pagini, coli ministeriale, cu nume, pe care le-a cunoscut dânsa, fie pacienţi, fie alte persoane. Chiar îmi spunea de o glumă, când s-a dus cu pomelnicul la preotul ei paroh, care i-a zis, doamna doctor, dumneata ai trecut aici pe toţi credincioşii de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu şi încă câţiva. Sunt medici deosebiţi în spitalul acesta”, relatează preotul Laţchescu.
Preotul bolnavilor: „Cert este faptul că nu doar în Post, creştinul trebuie să fie creştin şi să facă fapte bune”
Unii credincioşi sănătoşi se gândesc ca în perioadele de post, să facă o faptă bună, o donaţie pentru cei bolnavi. „Cert este faptul că nu doar în Post, creştinul trebuie să fie creştin, să facă o faptă bună. Sigur că în timpul Postului trebuie să ne străduim mai mult, dar desigur întregii vieţi, creştinul trebuie să fie creştin veritabil, practicant” arată preotul Laţchescu. Întrebat dacă există o rugăciune specială pe care să o spunem când suntem bolnavi sau când cineva apropiat este pacient, preotul Laţchescu ne învaţă: „Relaţia noastră cu Dumnezeu nu este ca şi cum aş merge la un magazin şi dau un leu şi îmi iau acel produs. Sigur că trebuie să avem un program de rugăciune”. Acesta ne îndeamnă să ne rugăm Tatăl Nostru, cele din Biblie. „Este bine să ne rugăm şi cu rugăciunea noastră personală, din sufletul nostru, pe care o gândim legat de cel bolnav.”
Maslu – ajută sau nu?
Pentru ce se face maslu? „Sfântul maslu se face pentru sănătatea corpului, a sufletului. Noi facem în fiecare săptămână, maslu. (…) Dumnezeu se îngrijeşte de sănătatea sufletului omului”, explică preotul Laţchescu. Potrivit acestuia, sfintele masluri se fac în zilele de Post, dar şi în afara Postului. La bisericuţa spitalului se face maslu joia, pentru că vinerea, de regulă, mulţi pacienţi sunt externaţi. „În primul rând, fiind vorba de sfinţirea uleiului, el se foloseşte pentru ungerea bolnavilor. În acelaşi timp acesta se mai poate folosi la gătitul mâncărurilor de Post, dar se mai foloseşte şi la candelă. Făina se poate folosi pentru prescuri sau se face o pâinică sau o turtă pentru bolnavi, pentru familie”, spune preotul Nicolae Laţchescu. La bisericuţa de la Spitalul Judeţean, slujba de maslu se oficiază joia, de la ora 18.00 la ora 19.30.