Infecțiile luate din spital – Cum ne ferim de ele

În spitalele din Sibiu sunt supravegheate constant infecțiile asociate asistenței medicale de către Controlul în Sănătate Publică. Există riscul, deseori, să avem o problemă ce necesită internarea și să ne trezim cu o infecție nouă. De aceea, Direcția de Sănătate Publică a Județului Sibiu, vine în atenția pacienților cu o serie de sfaturi pentru a ne feri de ele.

Toate unităţile sanitare din judeţul Sibiu sunt încadrate cu personal de specialitate, medici și asistenţi medicali, care au elaborat documente şi proceduri în prezent conforme celor din actul normativ urmare inclusiv a activității noastre.
Infecţiile asociate actului medical reprezintă o problemă de sănătate care este în responsabilitatea mai multor grupuri ce interacţionează în spital şi în afara lui, schimbându-se în timp rolurile (medici, asistente, alt personal sanitar, vizitatori etc).

Cum se răspândește boala în spital
Procesul epidemiologic nu poate fi declanșat în absența unei surse infecțioase; ulterior, infecția urmează moduri de transmitere predictibile pentru răspândirea în spital. Infecția poate proveni din mediul exterior: o sursă de apă contaminată, vizitatorii, pacienții bolnavi sau purtători, personalul medical.
Speciile patogene se pot răspândi cel mai adesea, de la un pacient la altul, prin intermediul mâinilor murdare sau prin instrumentar medical, lenjerie etc, sau în alte cazuri pe calea aeriană, în această situație agentul infecțios fiind răspândit prin tuse sau strănut. De menționat faptul că orice intervenție chirurgicală ce induce un stres considerabil pentru un organism bolnav poate contribui la creșterea susceptibilității în fața infecțiilor nosocomiale.
Un rol aparte îl au infecţiile incrucişate (care sunt infecții transmise de la un pacient la altul) cu o pondere considerabilă în rândul infecţiilor nosocomiale. Un control al acestora se face prin igienizarea corectă a mâinilor (cu apă, săpun, dezinfectant cutanat) și utilizarea corectă a agenților de spălare a mâinilor care conțin substanțe antiseptice înainte și după fiecare examinare clinică a unui pacient.
Activitatea de prevenire a IAAM (infecții asociate actului medical) este una complexă care presupune realizarea unor compartimente speciale de monitorizare, prelucrarea statistică a datelor, comunicarea rezultatelor obţinute managerilor de spitale şi elaborarea unor planuri de activitate care să permită ţinerea lor sub control.

Achiziționarea substanțelor de curățenie de către spital
În acest sens, în urma datelor obţinute şi a planului de control şi autocontrol e necesară achiziţionarea de materiale specifice acestei activităţi : substanţe de curăţenie, biocide, mănuşi, halate, botoşei etc., astfel încât să existe o continuitate în asigurarea materialelor necesare.

Instruirea și reinstruirea personalului
O activitate importantă este ceea legată de instruirea/reinstruirea continuă a întregului personal din spital, un proces de pregătire continuă care urmăreşte stabilirea atribuţiilor profesionale legate de IAAM începând de la infirmiere până la medicii şefi de secţie și echipa managerială a spitalului.
Toţi aceștia trebuie să cunoască atribuţiile care le revin în acest proces dinamic şi de asemenea este necesar să cunoască caracteristicile substanţelor de curăţenie şi dezinfecţie, modul de aplicare a acestora, caracteristicile şi modul corect de utilizare a instrumentarului medical utilizat.
Urmarea acestor instruiri întregul personal al spitalului a semnat documentele prin care a luat la cunoştinţă şi va duce la îndeplinire cele prezentate.
Medicilor prescriptori le-au fost reamintite proprietăţiile şi caracteristicile antibioticelor utilizate în spital, cu recomandarea limitării uzului acestora în vederea evitării supraprescrierii care poate fi generatoare de apariţia multirezistenţei.

Secții cu nivel ridicat de risc în luarea infecțiilor
La nivelul fiecărei unităţi în cadrul planului de supraveghere a IAAM există o hartă a riscurilor de apariţie a acestora în funcţie de activitatea specifică fiecărui loc de muncă din spital. Riscul se referă atât la personalul sanitar cât şi la pacienţi şi vizitatori, putând avea grade diferite, de la scăzut până la foarte înalt.
Această clasificare a riscului este particulară fiecărui spital şi este generată de activitatea care se desfăşoară în funcţie de profilul spitalului şi de fiecare secţie în parte.
Secţii de spital cu risc foarte înalt sunt secţiile chirurgicale, secţiile de boli infecţioase, spaţiile în care se desfăşoară manevre invazive și secţiile în care pacienţii prezintă particularități legate de vârstă cum ar fi nou-născuţi şi prematuri.
Identificarea gradului de risc de apariţie generează intervenţii diferite privind prevenirea şi combaterea infecţiilor numeric şi calitativ şi de asemenea se generează şi un număr mai mare sau mai mic de activităţi de autocontrol în funcţie de riscuri.
Compartimentele/serviciile de prevenire a IAAM desfășoară şi o activitate de depistare activă a acestora. analizând fişele pacienţilor internaţi într-o unitate de timp în unitatea sanitară.

Pacienții trebuie să știe cum se protejează de infecții
O altă componentă importantă în limitarea IAAM o reprezintă activitatea de educaţie sanitară adresată pacienţilor şi aparţinătorilor acestora mergând până la limitarea accesului aparținătorilor în anumite secţii sau pentru intervale de timp în funcţie de riscul evidenţiat în harta riscurilor şi de situaţia epidemiologică la nivelul comunităţii şi spitalului.
Limitarea IAAM se face prin mai multe măsuri de supraveghere şi control epidemiologic, astfel:
– respectarea cu stricteţe a măsurilor de igienă a mâinilor, înainte și după fiecare contact cu un pacient;
– utilizarea dispozitivelor și manevrelor invazive doar acolo unde acestea sunt strict necesare;
– îndepărtarea tuturor dispozitivelor invazive sau minim-invazive, atunci cand acestea au devenit inutile din punct de vedere clinic;
– limitarea profilaxiei antimicrobiene la perioada perioperatorie;
– întreruperea antibioterapiei la momentul oportun;
– cunoașterea amănunţită a patogenilor cu posibilitate de transmitere parenterală;
– instituirea unor măsuri prompte de izolare a pacienților infectați ;
– evitarea unor greșeli de asepsie care se pot manifesta în timpul orelor de vizită la patul pacientului (exemplu: plasarea unor haine murdare în apropierea locului de inserție a unor catetere intravasculare, lăsarea unor daruri sub forma de obiecte sau altele în pătuțul nou-născutului etc.)
– utilizarea corectă a dispozitivelor medicale, programe educaționale pentru însuşirea manevrelor chirurgicale în condiţii aseptice şi menținerea unor deprinderi corecte de mânuire a instrumentarului medical .
– instruirea adecvată a personalul medical pentru a purta corespunzător echipamentul de protecție– halat, mănuși, mască etc.

Toate acestea au rolul de a identifica potenţialele pericole pentru sănătatea pacienţilor si de utilizare a antisepticelor si dezinfectantelor specifice, domeniu în care avem o activitate susținută în care se verifică:
– existența procedurilor și a actualizărilor acestora
– asumarea acestora de către personalul unității sanitare
– instruirile periodice efectuate personalului
– modul de repartizare și utilizare pe secții
– documentele de autocontrol a activităţii
– respectarea termenelor și a modelelor de raportare
– recoltări de probe de pe suprafețe și de la personal
– recoltări de probe de produse biocide care se analizează în laboratoare acreditate
În atribuţiile structurii SPIAM a unității sanitare intră de asemenea o activitate specifică de recoltare de probe de sanitaţie de pe suprafeţe, tegumente şi aeromicrofloră, în cadrul autocontrolului.
Frecvenţa este stabilită dupa ierarhizarea gradului de risc din toate spaţiile spitalului pentru tratarea bolnavilor, din spaţii administrative şi anexe (spălătorie, bucătărie, oficii, holuri, săli de aşteptare etc).