Povestea lui Nicolae Ucă – De la copil de chiaburi la cel mai cunoscut avocat al Sibiului

Nicolae Ucă este un nume pe care l-a auzit orice sibian, indiferent dacă a avut de-a face cu legea sau nu. Oricine știe că, dacă apelează la serviciile avocatului Ucă, șansele de a câștiga un proces cresc considerabil. Parcursul său profesional este uimitor și poate servi drept ”îndrumar„ pentru orice student la Drept care își dorește să afle chichițele unui sistem greu de pătruns de cele mai multe ori. Avocatul Nicolae Ucă a făcut însă asta atât din postura de procuror cât și din cea de avocat. Din ambele a făcut performanță, iar meritele sale profesionale nu pot fi contestate de nimeni.

Franc în față
Nicolae Ucă este un om cât se poate de direct. De când intri în cabinetul său orice urmă de aroganță o lași la ușă. Și nici nu prea ai cu ce îl combate pentru că îți expune lucrurile atât de sigur pe sine și atât de clar, încât niciun argument nu stă în picioare în fața lui. Și nici nu ar prea avea cum, pentru că Nicolae Ucă este ”doxă” în materie de drept. Acesta este unul dintre motivele pentru care a câștigat mai toate procesele pentru clienții săi. ”Unul din secretele mele este faptul că mereu am avut un as în mânecă, mereu am știut să atrag atenția cumva. Ăsta e secretul, să vii cu o chestie șoc, la care nu se așteaptă nimeni. Atunci toată atenția este asupra ta și își poți expune motivele”, spune Nicolae Ucă.

Copil de chiaburi
Dar de unde a venit încrâncenarea avocatului? Din copilărie, de când mama sa îi spunea că singura șansă de a ieși la lumină este să învețe carte. ”Am fost un copil cu dosar greu, pentru că proveneam dintr-o familie de chiaburi de lângă Govora, Vâlcea. Bunicii erau chiaburi, unul fusese primar țărănist, iar celălalt liberal, tatăl voluntar pe frontul de est. Pentru a-mi pierde urma părinții m-au dat la școală la Vâlcea, iar mama mi-a spus mereu că singura mea șansă este să învăț”, își amintește Nicolae Ucă.
Inițial și-a dorit să devină arheolog, pentru că a iubit mereu istoria, dar a ajuns la Cluj la examen pentru facultatea de litere, devenind student acolo. Dar, în acea iarnă a cunoscut un prieten al tatălui, procuror la București. ”El m-a convins că am calitățile necesare pentru a urma Dreptul. Am abandonat filologia, am dat examen la Drept și am intrat. Au fost 16 concurenți pe loc”, povestește Nicolae Ucă.

După facultate, procuror cu toate gradele
Nicolae Ucă își amintește cu plăcere de perioada facultății. ”Mi-a plăcut enorm la facultate, cursurile erau interesante, iar profesorii unii desăvârșiți, care îți insuflau dragostea pentru carte și drept. În afara școlii am profitat de tot ce oferea Clujul. Am citit, am mers la absolut toate concertele și spectacolele de teatru, am văzut tot ce se putea vedea. Am fost conștient că nu mă voi mai întâlni cu anii aceia și am profitat la maxim pentru a mă dezvolta”, spune avocatul.
După terminarea facultății Nicolae Ucă a făcut armata, apoi a venit la Sibiu ca procuror. ”Am ales procuratura pentru că mi se părea o chestie bărbătească și pentru că mereu m-a fascinat dreptul penal. Mi-a plăcut postura de procuror de ședință pentru că acolo totul este transparent, ai acces la informații, la dosare”, spune Nicolae Ucă.

Acum Nicolae Ucă este unul dintre cei mai cunoscuți avocați ai Sibiului, dar nu se teme să recunoască faptul că a făcut și greșeli. ”Pe vremea aceea procuratura plătea cursuri de specializare. S-au investit mulți bani în pregătirea mea. Așa că am trecut prin toate gradele posibile. De la jurist, la procuror stagiar, procuror, procuror grad 1, procuror șef adjunct, apoi procuror șef. Am făcut și greșeli, este adevărat, iar la prima greșeală am fost dat exemplu negative, mi s-a scăzut calificativul și nu am luat gradație” își amintește avocatul Ucă.

Cercetat de partid la sesizarea Securității
Un punct de cotitură în cariera lui Nicolae Ucă a fost în 1988 când a fost cercetat de securitate pentru relații neoficiale cu cetățeni străini. Avocatul își amintește că deși a fost anchetat s-a constatat în final că nu făcuse nimic ilegal. Cu toate acestea a fost sancționat de secretariatul comitetului județean de partid cu vot de blam și avertisment. ”Mi s-a retras avizul pentru funcția de conducere, eram procuror șef adjunct atunci. Am vrut să plec din procuratură, a fost un moment dificil și care mi-ar fi putut schimba traiectoria profesională. Dar, datorită procurorului general de atunci, Nicolae Popovici, am rămas, el nu m-a lăsat să plec și mai mult, mi-a menținut și salariul de șef. Omul acela a contribuit la ceea ce am devenit ulterior”, este recunoscător Nicolae Ucă.

Invidia avocații, așa că a intrat în tagma lor
Nicolae Ucă a atins toate gradele profesionale ca procuror. După mai bine de 20 de ani de procuratură, după Revoluție, și-a dat seama că nu poate ajunge mai sus de atât. ”În 1993 am decis să trec la avocatură. Când eram procuror la fiecare dosar era câte un avocat sau mai mulți. Îi invidiam, pentru că mă gândeam la câștigurile lor pe fiecare dosar. Când am trecut la avocatură, în prima lună am câștigat de trei ori mai mult decât salariul de procuror șef, apoi de 5 ori mai mult. Oricum, mi-am dat seama apoi că meseria de avocat este grea și stresantă”, spune Nicolae Ucă.
Dar, chiar dacă era mai mult decât familiarizat cu materia dreptului, avocatul își amintește că nu a fost foarte ușoară trecerea de la procuratură la avocatură și i-a luat cam doi ani să intre în pielea unui avocat.

Avocat în dosare controversate
Renumele lui Nicolae Ucă este de necontestat. A devenit unul din cei mai buni avocați în materie penală din Sibiu. A apărat uneori interlopi, dar și nume cu greutate din politica românească sau din mediul de afaceri. ”Clienții principali nu au fost din Sibiu. Notorietatea a venit și din faptul că deja eram un nume cunoscut ca procuror, dar și din faptul că mi-am ales atent dosarele. Am luat doar acele cauze pe care știam că le pot câștiga. Am apărat și criminali, dar ca avocat nu îți asociezi numele cu clientul. Și crima este o situație circumstanțială. Ca avocat nu încerci să scoți un vinovat nevinovat, ci încerci să ajungi la o pedeapsă rezonabilă. Apărarea trebuie făcută corect, temeinic, nu trebuie să ceri lucruri nerealizabile. Acestea sunt cheile câștigării unui proces, pe lângă o bună pregătire juridică, evident”, spune Nicolae Ucă.

Avocatul povestește că a câștigat majoritatea proceselor datorită viciilor de procedură. Viciile acestea au fost de foarte multe ori invocate de Nicole Ucă și în marile procese pe care le-a dus. A reprezentat unul din membri clanului Clămparu, pe Adrian Tâmplaru dar și oameni de afaceri importanți ai Sibiului, cum ar fi Ilie Carabulea. Numele său a apărut pe lista apărătorilor lui Gheorghe Funar și a fost adversar al lui Corneliu Vadim Tudor, trimis în judecată pentru că l-a calomniat. ”Am acceptat aceste dosare pentru că mi s-au părut interesante, și de ce să nu recunosc, pentru că au fost foarte bine plătite. Dar, indiferent de motive, am reușit ceea ce mi-am propus. De exemplu, inculpatul din Clămpari pe care l-am reprezentat a primit cea mai mică pedeapsă dintre toți, dosarul era prost făcut„ își amintește avocatul.

”În meseria asta trebuie să ai caracter„
Nicolae Ucă s-a retras din activitatea profesională, dar este la dispoziția celor care îi cer un sfat. ”Nu mai pledez, dar sunt la biroul meu în fiecare zi. Oricine intră pentru consultanță, pentru un sfat juridic, i-l dau cu mare drag, fără să percep vreun ban, consultanță gratuită am făcut mereu. În meseria asta trebuie să ai caracter, pentru că altfel nu poți, lucrezi cu oameni. Trebuie să fii franc, să îi spui omului șansele pe care le are și să nu îl minți. Nu am atacat niciodată un coleg. Există unul care îmi datorează mult, căreia îi miroase gura de cât rahat a mâncat despre mine, până și sufletul îi pute”, spune Nicolae Ucă.

Avocatul a avut de-a lungul timpului 10 stagiari cărora le-a insuflat aceleași principii. ”Pe toți i-am învățat să fie integri, bine pregătiți, devotați meseriei și mai ales să nu uite că operează cu oameni, nu cu dosare. În fiecare dosar este un om, el este cel la care trebuie să ne raportăm. Un avocat trebuie să fie și un pic de psiholog, pentru că în momentele grele trebuie să remontezi omul. Privind retroactiv parcă tot arheolog m-aș face…”, spune Nicolae Ucă.