„Leru-i ler, leru-i ler” se aude în toate acsele românilor în acaestă perioadă. Dar ce este lerul? Care este proveniența cuvântului și ce înseamnă exact? Cei de la shtiu.ro au aflat.
Acest cuvânt nu are o explicaţie exactă în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, însă există câteva variante cu privire la semnificația sa.
Ce însemnă ler?
Conform dexonline.ro, lerul este „un cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic” și care provine din latină de la „[Ha]llelu[iah, Domine]”.
Enciclopedia wikipedia susține că lerul este „o denumire specifică, mai exact un regionalism folosit în partea de nord a Transilvaniei, însemnând cuptorul unei sobe de gătit”.
Există surse care consideră că acest cuvânt este derivat din numele împăratului roman Aurelian. “Un voinic… din țara Munteniască… ne spunea, precum [ca] în țara Românească, aproape de Dunare, pe malul Oltului, să să fi văzând niște temelii ca de cetate, cărora țăranii de pe acolo lăcuitori, din bătrânii lor apucând și din colindele anului, și astăzi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul…”, nota cronicarul Dimitrie Cantemir în anul 1717, în lucrarea „Hronicul”. Altfel, cronicarul Miron Costin credea că ler ar proveni din cuvântul slav „lel” care înseamnă „cupidon”.
O altă sursă notează faptul că în limba maghiară, ler înseamnă vatră. Astfel, interjecția ler este folosită ca și regionalism în zona Ardealului pentru cuptorul unui anumit model de sobă de metal, care functionează pe gaz sau chiar cu lemne.
Ce spune Hrușcă despre semnificația cuvântului ler?
Cât despre artistul ce a dus interjecția ler la rang de mare artă, acesta are o explicație aparte referitoare la semnificația cuvântului ler. „Ştiu că multe capete luminate au încercat să-l definească. În colinde este doar un refren normal, cum este ‘flori de măr’ sau ‘florile dalbe’, deci este, pur şi simplu, un cuvânt de refren. În muzica populară, de exemplu, la refren ai ‘la-la-la’. Așa şi la colind, lerul e, pur şi simplu, un cuvânt de refren, nimic mai mult”, a explicat Ștefan Hrușcă.
