Darius Prodan este un tânăr de 20 de ani, student la Sibiu. La ULBS învață despre Arta Actorului. De loc este din Zalău, iar pentru că micuțul orășel are nevoie de viață culturală, Darius a pus la punct un proiect prin care să readucă lumea la spectacolele de teatru.
A pus bazele Asociaţiei „Pro Teatru“, prin intermediul căreia vrea să aducă la Zalău spectacole de teatru, să înfiinţeze o trupă de teatru şi să organizeze diverse alte evenimente culturale pentru a anima viaţa oraşului.
„Ideea «Pro Teatru» s-a născut din dorinţa mea de a mă reîntoarce în Zalău. Din păcate, în acest oraş există un vid de cultură şi o lipsă de evenimente şi activităţi; mai simplu spus, oamenii ar vrea să iasă din casă, dar nu au unde, dovadă stând faptul că în puţinele dăţi când alte trupe de teatru îşi fac apariţia în Zalău, sălile sunt pline. Aşa că m-am hotărât să aduc spectacole de teatru. Asta în primă fază. În timp, vreau să pun pe picioare o trupă de actori profesionişti care să creeze spectacole direct aici. O trupă şi un teatru ale oraşului“, mărturiseşte tânărul în vârstă de 20 de ani.
Dacă la început, Asociaţia însemna Darius, zălăuanul fiind coordonator, PR, constructor, grădinar, luminist, contabil şi tot ce a mai fost nevoie, în timp a reuşit să încropească o echipă cu oameni dornici să se implice. A adunat câţiva liceeni şi i-a organizat într-o echipă de voluntari gata oricând să îl ajute în proiectele lui. „Pe lângă ei, mai sunt câţiva oameni dornici să ajute cu ce poate fiecare: unii dau un share pe Facebook, alţii vin să mă ajute la căratul scaunelor“, spune studentul.
Teatru în curtea bunicului
Un prim proiect a fost derulat în vara acestui an, când a creat un teatru de vară în curtea casei bunicului său. I-a spus „Curtea Artiştilor“. „«Curtea Artiştilor» a fost o idee apărută ca atunci când tu programezi o călătorie peste două luni prin Apuseni, dar de nerăbdare te duci peste o săptămână să faci o excursie pe Meseş. Pentru că nu mai vrei să aştepţi, pentru că te arde să faci ceva, să mişti ceva. Vrei să fii acolo. Şi ăsta e cel mai frumos lucru. Mereu am fugit de inactivitate. Prin «Curtea Artiştilor» am vrut să le ofer un cadou zălăuanilor, motiv pentru care am ţinut să nu existe taxă de intrare. Am vrut să le demonstrez că se poate face teatru oriunde, chiar şi într-o curte, chiar şi în Zalău“, explică Darius Prodan.
Pregătirea locului a fost făcută în timp record, cu ajutorul câtorva voluntari liceeni, tânărul ocupându-se de construirea scenelor, amenajarea curţii şi a decorurilor, realizarea afişelor şi identificarea unor sponsori dispuşi să susţină un demers mai puţin obişnuit pentru Zalău. În cursul lunii august, în curtea bunicului său s-au jucat trei spectacole de teatru: unul de improvizaţie, susţinut de trupa „Improstory“, comedia „Istoria teatrului povestită de un ardelean şi o moldoveancă“, a actorilor Teatrului „Re-Act“, şi one-man-show-ul „Nimeni nu ştie ce e în inima mea“, al actorului Florin Coşuleţ.
„Un restart pentru oraş“
Studentul zălăuan susţine că iniţiativa lui s-a vrut a fi „un restart pentru oraş“, o promisiune făcută oamenilor din oraşul său că lucrurile vor arăta diferit, o dovadă că, în ciuda tuturor piedicilor, în Zalăul din care tinerii pleacă se poate face ceva interesant. Planurile sale nu s-au oprit aici. Până în primăvara anului viitor, când „Curtea Artiştilor“ se va redeschipe pentru public, de această dată nu doar pentru teatru, ci şi pentru ateliere şi expoziţii de pictură, proiecţii de filme ori cursuri de fotografie, evenimentele culturale s-au mutat în sălile de spectacol. În luna octombrie, Darius a dat startul conferinţelor culturale, avându-l invitat special pe părintele Constantin Necula, şi a continuat seria pieselor de teatru cu „Clandestino“ şi „Dragostea durează o săptămână“, jucate de tinerii actori de la Teatrul BIS.
„Faptul că în Zalău activitatea culturală nu este foarte bogată constituie atât un avantaj,cât şi un dezavantaj. Dezavantajul este că publicul trebuie scos din casă, şi asta bineînţeles se face în timp. Iar proiectele pe care le derulăm se axează tocmai pe acest lucru“, mai spune el. Este convins că nu-i va fi uşor, mai ales că are de-a face cu un public neiniţiat: „Nu putem compara publicul din Zalău cu cel din Bucureşti, din Sibiu sau din oricare alt oraş care are un teatru cu puţină istorie. Nu cred că reuşesc acum să conving 600 de oameni să ofere 50 de lei pe un bilet la teatru ca să vadă un spectacol precum «Faust» regizat de Silviu Purcărete sau «Hamlet», regizat de Victor Ioan Frunză. Există fără îndoială oameni care cunosc aceste nume şi ştiu că preţul este unul corect, dar momentan sunt prea puţini“.
„Detest spectacolele făcute pentru hăhăială“
Întrucât comedia cucereşte oricând publicul, în programul evenimentelor viitoare a inclus piese pline de umor, obligatoriu „comedii curate şi deştepte, care te pun pe gânduri după spectacol“. „Comedia are priză peste tot. Dar cred că există şi o capcană aici, în care nu vreau şi nu o să cad. Există pericolul, din nevoia de a atrage cât mai multă lume şi de a reuşi să susţii pe termen lung un astfel de proiect, să aduci comedii groase şi proaste, lucru pe care vreau să îl evit. Detest spectacolele făcute pentru hăhăială“, ţine să menţioneze Darius, al cărui proiect cuprinde şi spectacole stradale, spectacole pentru copii, pentru vârstnici şi spectacole studenţeşti.
Şi-a propus nu doar să aducă teatrul mai aproape de publicul din Zalău, ci şi să îi încurajeze pe tinerii talentaţi să aleagă actoria. „Pentru că numărul sălăjenilor care aleg să facă o carieră în actorie este foarte mic, deşi avem foarte mulţi tineri talentaţi, sper prin această asociaţie să îi încurajez pe liceeni, să îi sfătuiesc să meargă, să studieze, iar o parte să se întoarcă acasă, pentru a construi ceva împreună“. Iar prin „ceva“ înţelege o trupă de teatru a oraşului. După absolvire, Darius Prodan vrea să facă masterul în actorie şi management cultural, apoi doctoratul, toate în paralel cu organizarea de evenimente în oraşul natal: „Asociaţia «Pro Teatru» este un proiect pe termen lung şi nimeni nu mă poate convinge să renunţ la ideea şi la visul meu. Pentru mine, Zalăul este şi va rămâne «cartierul meu general», aşa că îmi doresc să mă dedic 95% pentru dezvoltarea acestui oraş. Restul de 5% îl păstrez pentru mine şi pentru dezvoltarea mea personală“.
sursa www.adevarul.ro