Un român, Cornel Amariei este printre primii 20 cei mai inteligenți oameni ai lumii. Este unul dintre finaliștii competiției internaționale Ten Outstanding Young Persons 2018.
Forbes USA spune despre el că este unul dintre cei mai influenţi 300 de tineri din Europa, iar cei de la Real Leaders l-au invitat într-un alt club select: 100 de tineri vizionari care ar putea contura un viitor mai bun pentru omenire.
La 1 an se juca jocuri simple pe calculator, la 3 ani citea, la 7 ani a făcut primul website, la 13 ani a inventat primul robot, iar în clasa a noua lucra deja ca web designer și câștiga primii bani.
Cântă la 5 instrumente muzicale și are aproximativ 40-50 de invenții în curs de brevetare, poate cea mai importantă dintre ele, ochelarii .lumen, un dispozitiv menit să ajute nevăzătorii să se deplaseze.
El spune despre el că nu e nimic special la el în afară de faptul că a fost tot timpul extrem de curios, lucru care i-a întreținut creativitatea.
L-am întrebat ce face acum. Mi-a răspuns să face multe lucruri, unul dintre ele este să fie Head of Innovation la Continental Automotive Systems, „unde împingem viitorul mobilității mai departe”. Este când în România, când în Germania, când în oricare altă parte a lumii.
Azi și-a spus povestea pe LIFE.ro, o poveste inspirațională, o poveste care ne face să fim mândri și să spunem în gura mare ”La mulți ani România! La mulți ani Cornel Amariei, la mulți ani români de pretutindeni!”
Ce voiai să te faci când vei fi fost mare? Îți amintești?
Constructor de nave sau de rachete. Aveam kit-uri Lego, Mecanno Erector și foi A3 roz cu pixuri negre și toată ziua construiam bărci sau mașinuțe și proiectam vapoare. De acolo mi se trage pasiunea pentru a crea lucruri. Recomand oricărui părinte să cumpere multe kit-uri Lego generale, nu specifice, copiiilor.
Ești singur la părinți?
Nu, am o soră cu 16 ani mai mare. Este o diferență majoră de vârstă între noi.
Cum ai reușit să înveți să citești la 3 ani? Te-au ajutat părinții?
La fel cum am ajuns să mă joc pe calculator – în brațe la sora mea. Îi plăcea mult să aibă grijă de mine. Părinții îmi cumpărau enciclopedii și eu stăteam la ea în brațe până când mi le citea cap coadă, de mai multe ori. Așa am învățat să citesc.
Am citit undeva că ai avut acces la computer de la 1 an. Se poate așa ceva? La un an cei mai mulți dintre copii nu vorbesc și majoritatea nu merg…
În familia Amariei două lucruri importante s-au întâmplat când m-am născut: Al doiea copil și primul calculator. Și da, am avut acces la calculator de mic. La un an și jumătate deja reușeam, în brațele sorei mele, să mă joc câteva jocuri mai simple. Și am mers de foarte mic, la 7 luni împingeam premergătorul și, dacă nu mă înșel, la un an mergeam. Am fost iute de mic
Ce alte lucruri ai mai reușit să faci înaintea majorității copiilor? (Tu ai avut biberon și suzetă? J)
Biberon nu știu, dar suzeta mi se povestește că am folosit-o chiar prea mult, până când bunica mea a luat-o și a aruncat-o la câine). Am fost grăbit de mic, la vârsta de 7 ani am făcut primul meu web-site, tot atunci am început să înțeleg programarea. Primul robot l-am construit la 13-14 ani și prima afacere am avut-o la 16 ani.
Îți amintești prima zi de școală?
Da, oribil. Pentru un copil, aș spune chiar hiper-activ, cum eram, a fost oribil. Nu puteam să stau în bancă, mă tot agitam și mă ridicam și fugeam prin clasă.
Cum a fost perioada școlii primare pentru tine? Simțeai că pierzi timpul sau că ai ceva de învățat?
Cred că a fost cea mai plăcută perioadă academică, imediat după liceu. Ma simțeam în regulă, simțeam că am un pic de concurență în creativitate din partea colegilor. Și acum că mă gândesc, chiar e adevărata zicala ce spune că „toți ne naștem genii, școala ne doboară”. Aveam suficienți colegi creativi care mai târziu s-au pierdut. Este păcat, nu este nimic special la mine, doar că am fost un rebel fără rost și am rămas un pic mai creativ.
Care erau cadourile pe care ți le doreai de ziua ta? Dar de Crăciun?
Nu îmi doream cadouri, știam că nu le pot obtine. Nici acum nu îmi place să primesc lucruri, îmi place mult mai mult să dăruiesc. O perioadă bună nu a existat posibilitatea să primesc și nu îmi plăcea să văd suferința financiară din partea părinților.
Povestește-mi despre primul site web pe care l-ai făcut? Câți ani aveai, de unde ai învățat cum se face și ai câștigat bani pentru asta?
Era despre o mașină ce îmi placea mult atunci ți l-am făcut la 7 sau 8 ani. Am învățat o parte de pe internet și o parte de la un prieten al părinților ce era programator. El a avut răbdare să îmi arate. Ulterior, în liceu în clasa a 9-a am început să lucrez ca web designer și am câștigat bani din asta. Dar a fost ceva scurt, ulterior am descoperit alte pasiuni mai importante.
Care a fost prima invenție a ta? (la ce vârstă și prin ce proces ai trecut ca să o realizezi?)
Este greu de definit cuvantul invenție. Când vine vorba de ceva brevetabil pe care chiar l-am brevetat, aveam 18 sau 19 ani. Invenții la care am contribuit și ulterior au fost brevetate, 16 ani și invenții care ar fi putut fi brevetate, 3 ani )
Procesul, nu cel de brevetare că acela este plictisitor, este de destul de simplu. Trebuie să rămân cât mai expus. Creativitatea și inovația vin din a combina ceva simplu din stânga cu ceva simplu din dreapta. Dar ca să poți combina, trebuie să te și uiți în stânga și în dreapta – un hobby nou, o nouă experiență, un domeniu nou. Acesta este procesul meu – sunt universal curios, învăț și experimentez de toate de la artă la scufundări, de la pilotaj la design; mă lovesc de o problemă, caut o soluție ce combină unghiurile tuturor domenilor pe care le cunosc.
Unde ai studiat în străinătate, ce ai studiat și de la ce vârstă?
Am studiat la Jacobs University Bremen in Germania. Am început facultatea la vârsta de 18 ani, am terminat la 21 de ani și am absolvit facultățile de Computer Science și de Electrical Engineering. În primul an am început și facultatea de Logistică, dar 3 facultăți, prima carte, 60 de concerte ca muzician și aventura științifico-antreprenorială .lumen au fost puțin cam mult, așa că Logistica a picat repede.
Cât ai stat plecat din țară?
Am părăsit România de mai multe ori, combinat, aproximativ 4 ani și jumătate: 3 ani universitari și încă un an și jumătate ulterior.
De ce te-ai întors?
M-am întors timp de un an și jumătate din motive personale dar și atunci am fost 50% din timp peste graniță.
Cu mintea ta strălucită nu crezi că dacă nu te întorceai, aveai toate ușile deschise? Îți place ție calea mai grea?
Ușile sunt deschise și acum și nu cred că am refuzat nicio oportunitate pe care nu o pot accepta în orice moment. Poate îmi place durerea…sau poate cred că anumite lucruri se pot face la fel de bine, sau mai bine în România. Bineînțeles, anumite lucuri nu, și din acest motiv răspund la acest interviu din altă țară
De ce toate invențiile tale (sau majoritatea, corectează-mă dacă greșesc) au ca scop facerea de bine, ajutarea oamenilor din punct de vedere medical?
Greșit, sunt doar mai cunoscut pentru ele. Am în jur de 15 invenții în direcția aceasta din aproximativ 40-50. Dar ajutatul oamenilor, direct sau indirect, este scopul tuturor lucrurilor pe care le creez. Acum, o minusculă parte dintr-o mașină, de exemplu, nu pare să îmbunătățească mult viața, dar o face cu 0.01%. Este și asta un ajutor.
Te-ai gândit vreodată să te faci medic?
Nu a fost o direcție pe care mi-am dorit-o, dar am lucrat suficient tangențial cu această profesie, din păcate.
Povestește-mi despre ochelarii .lumen, te rog. E patentată invenția, când ar putea intra în producția de serie, cum vor ajunge la nevăzători?
.lumen este un proiect început cu scop academic cât încă eram student, devenit o aventură științifico-antreprenorială ulterior. Este brevetată încă din primele zile ale ideii și mai multe brevete urmează curând. Un astfel e sistem permite oamenilor nevăzători să recunoască datele spațiale ale mediului înconjurător – obstacolele, formele lor, distanța către ele și vectorul de mișcare (cum se mișcă, în ce direcție, cu ce viteză). Principalul scop al văzului uman este să perceapă distanța, nu culoare sau forme, și noi asta încercăm să re-oferim nevăzătorilor. Am avut teste de succes în urmă cu câțiva ani dar în condiții de laborator, controlate. De îndată ce scoți sistemul în lumea largă, incontrolabila în termeni de lumină, ceață, umiditate, ploaie, temperatură, acuratețea scade dramatic. Acolo suntem acum, să creștem de la cei 30% acuratețe, unde am început, la cei 99% necesari pentru a ne simți comfortabili în a scoate pe piață sistemul. Utilizatorul unui astfel de produs devine dependent și sistemul nu are voie să dea eroare. Trece omul strada, sistemul nu vede o mașină, vă dați seama ce se poate întâmpla. Nu voi fi împăcat până când nu ajungem la un grad uriaș de acuratețe.
Și ne apropriem, recent am trecut de 90% și anul viitor vom face din nou teste în public. Dacă totul merge bine, 2020 sună ca un an bun pentru lansarea comercială .lumen.
Ești considerat unul dintre cei mai inteligenți oameni ai planetei. Te flatează asta sau e o recunoaștere a muncii tale ce te impulsionează pe mai departe?
Impulsionează cu siguranță. Noi, oamenii creativi, ne închidem în „celulele” noastre și încercăm să construim lucruri, sperăm noi, utile. Din când în cand, o astfel de nominalizare ne amintește că oamenii așteaptă creațiile noastre, că au nevoie de ele și că noi suntem responsabili în a împinge lucrurile mai departe.
Ce înseamnă pentru tine toate nominalizările, premiile, distincțiile primite?
Un mesaj de „treci la muncă!”
Imaginează-ți că poți să-i scrii o scrisoare lui Moș Crăciun. Cu inocența unui copil care crede că Moșul poate îndeplini toate dorințele, ce i-ai cere?
Să ne dea, din nou, un scop măreț comun. Cum a fost cursa spațială, ceva ce te trezea dimineața zâmbind și visând că vom ajunge pe lună. Știința și tehnologia au progresat enorm atunci. Asta ne trebuie și acum, ceva ce ne va face să visam și să împingem lumea mai departe.
Sursa www.life.ro
