Poligraful, sau detectorul de minciuni, cum este popular cunoscut, era un element ce dădea culoare filmelor americane. Acum ceva ani ne întrebam cum este posibil ca o mașinărie să știe dacă minți sau spui adevărul. Asta până când aparatul a intrat și în sistemul nostru, iar în 2005 a ajuns și la poliția din Sibiu. De atunci până acum a ”ajutat” la elucidarea a mii de cazuri, iar psihologul care face testările a adunat sute de povești. Unele comice, altele dimpotrivă, tragice.
Folosit doar în scopuri judiciare
Poligraful poliției se folosește doar în cazuri penale și la cererea organelor de poliție, a procurorilor și a instanței de judecată. ”De câțiva ani, există, în marile orașe, laboratoare de profil adresate domeniului privat. În cadrul laboratorului nostru, însă, persoanele ce urmează a fi examinate sunt fie suspecți, fie martori sau, mai rar, victime ale unor infracțiuni. Examinările se solicită, de regulă, atunci când există dubii asupra unor aspecte din dosarul penal, iar rezultatul testării poate elimina unele îndoieli ale organelor de cercetare sau de judecată”, explică expertul criminalist Valentin Paliștan, examinator poligraf.
Este 100% noninvaziv
Deși mulți oameni au încă rezerve, uneori chiar și temeri privind o posibilă examinare poligraf, această tehnică exclude în totalitate riscul unor efecte secundare asupra stării de sănătate, precum și posibilitatea unor electrocutări sau înțepături. „Testul poligraf este o metodă științifică, sigură și noninvazivă, prin care o persoană sinceră, aflată în cercul de suspecți, poate scăpa cel mai rapid de disconfortul pe care îl presupune implicarea într-un dosar penal. După un astfel de test, majoritatea subiecților, adesea chiar și cei nesinceri, afirmă că ies mai ușurați din laborator”, ne povestește expertul.
Poligraful nu poate fi păcălit. Senzorii înregistrează orice micromișcări la nivelul brațelor și al coapselor, măsoară tensiunea arterială și pulsul distal, monitorizează mișcările de la nivelul toracelui și abdomenului, dar și modificări la nivelul pielii și o serie de alte funcții fiziologice.Toate aceste modificări se regăsesc în diagrame care indică dacă cel testat a răspuns sincer la întrebare sau a mințit. ”Există, totuși, și situații în care rezultatul poate fi neconcludent. De exemplu, în situațiile, foarte rare, când există un blocaj la nivel mental, când agresorul nu își amintește ceea ce a făcut și, involuntar, nu poate accepta să creadă că a comis o crimă, sau, și mai rar, în cazul acelor cu un nivel de inteligență cu mult sub medie”, explică Valentin Paliștan.
Tot mai multe furturi
Expertul poligraf poate testa maxim trei persoane pe zi. ” Pentru examinator, activitatea este foarte solicitantă din punct de vedere psihic. Presupune atenție, spirit de observație, empatie, deschidere și multă răbdare. Mai ales în prima parte a examinării, când subiectul este ajutat să se pregătească, să intre în atmosfera testului, încât să se simtă confortabil, să fie calm și concentrat asupra problemei despre care urmează a fi întrebat”, spune Valentin Paliștan.
Cele mai multe spețe în care se fac testări sunt furturile, aproximativ 60- 70% din cazurile totale, iar dintre aceștia cam 35% sunt prinși cu minciuna. Cele mai multe persoane testate sunt bărbați, aproximativ 80%.
Cazuri grele
În cei 13 ani de când se folosește poligraful la Sibiu, Valentin Paliștan a întâlnit tot felul de cazuri și povești. Unele sunt comice, altele în schimb au fost extrem de solicitante. ”Unul din cele mai complicate și grele cazuri a fost o crimă comisă în municipiul Sibiu, dosar în care am testat peste 30 de persoane. Alte cazuri îmi vin în minte datorită dramelor relatate de oamenii cu care am lucrat. De exemplu, cazul unui bărbat ce prezenta o reactivitate dezorganizată, expresie a unei stări psiho-fizice inadecvate pentru test. L-am întrebat, la un moment dat, dacă e obosit sau are alte probleme și acesta mi-a mărturisit că, dacă tot luase ocazia până în Sibiu, venise și cu soția și bebelușul, ca să îl ducă la medic, deoarece observaseră ceva în neregulă. Cu acea ocazie, cu o oră înainte de testare, medicul îi dăduse vestea că bebelușul era surd. A fost nevoie să oprim testarea și o reluăm în altă zi, căci evităm să examinăm pe cineva în cazul unor emoții foarte puternice, ca după moartea unei persoane din familie, de exemplu”, își amintește examinatorul.
Un alt caz mai special, ce i-a rămas în amintire specialistului a fost un dosar privind acte de cămătărie. ”Atunci am testat persoanele vătămate. Din câte rețin, instanța a solicitat examinările pentru că, la prima vedere, poveștile lor erau de necrezut. Dar, deși era greu de crezut că se puteau întâmpla în realitate aspectele reclamate, concluzia a fost că oamenii spuneau adevărul”.
Parcarea și testarea
Faptul că detectorul de minciuni nu poate fi mințit este demonstrat prin povestea unui sibian. ” Subiectul a venit, s-a așezat pe fotoliu, am discutat cu acesta, dar, când a început testul, am observat pe diagramă că era extrem de agitat și distras. L-am întrebat ce îl preocupă și acesta mi-a răspuns că parcase mașina neregulamentar, în fața poliției, întrucât ofițerul care îl invitase la testare i-a spus că durează foarte puțin, și îi era teamă să nu-i fie deja ridicată. Era foarte îngrijorat din cauza asta, așa că am făcut o pauză, bărbatul și-a parcat mașina regulamentar și, ulterior, am putut relua testarea fără probleme”, spune Valentin Paliștan.
Un alt caz de care își amintește psihologul este cel al unui deținut. ”A fost adus la testare după ce la penitenciar au avut loc o revoltă. Omul mi-a spus că are probleme psihice, am întrerupt testarea, dar, de la instanță am primit răspuns că nu are niciun act psihiatric la dosar și l-am testat din nou. În momentul când i-am adresat prima întrebare relevantă, acele poligrafului au început să o ia razna, se mișcau atât de tare și de necontrolat, încât au împrăștiat cerneală și pe mine, și pe pereți”, își amintește expertul.
De râsu’ plânsu’
Una dintre cele mai comice întâmplări cu detectorul de minciuni s-a petrecut acum câțiva ani. ”Era un suspect de furt. A intrat în anticameră și l-am văzut că se schimbă la față. Am intrat cu el în camera cu poligraful și omul speriat mi-a spus că povestește tot, dar să nu îl testez. Mi-a spus cum și ce a furat, unde a vândut. L-am întrebat dacă e sigur, dacă semnează, că se trimite la dosar declarația. A spus că da, doar să nu îl testez. Apoi, bucuros de reușita mea, le povestesc colegilor întâmplarea care i-a amuzat teribil. Și unul dintre ei îmi povestește că l-a întâlnit pe respectivul pe hol și l-a auzit vorbind cu însoțitorul că știe el că detectorul de minciuni e o bâtă cu care sunt loviți cei care mint. Și apoi am pus lucrurile cap la cap- întâmplare a făcut ca totul să fi avut loc după o petrecere de Crăciun pentru copiii polițiștilor. Eu am fost Moș Crăciun, iar în anticameră lăsasem toiagul ce l-am avut în mână. Omul probabil l-a văzut și corelând cu ce știa el despre poligraf, a crezut că toiagul folosește pentru astfel de scopuri. Apoi a văzut în birou urmele de cerneală roșie de pe pereți, de la cazul cu deținutul, și cine știe ce și-a închipuit, așa că mai bine a spus tot decât să fie testat”, se amuză Valentin Paliștan.
Bătrânica vs. polițist
Un alt caz de amintit este cel al unei femei în vârstă care a venit la poligraf după ce a reclamat un furt. Spunea că cineva i-a luat banii ascunși într-un borcan cu făină. Soțul ei auzise mișcări suspecte în pod, dar femeia i-a spus că o fi vreun șobolan, să nu meargă să verifice. De fapt cei doi aveau un fiu abia ieșit din închisoare, iar el venea acasă, cu acordul mamei și lua bani sau mâncare. ”Când a venit la poligraf femeia s-a îngrozit. Nu înțelegea nicicum de ce trebuie pusă la aparat, și spunea că polițistul i-a spus că va recunoaște niște persoane după poze. După ce i-am mai explicat încă o data procedura s-a supărat, s-a ridicat de pe scaun, a ridicat bastonul în aer și a ieșit pe ușă să îl caute pe polițistul care a mințit-o, spunea ea. Și l-a căutat prin toată secția, țipând și cu bastonul în aer”, povestește Valentin Paliștan.
Un alt caz aparte, caz în care s-a dovedit că suspectul era, de fapt, sincer, a fost cel al unui bărbat dintr-o localitate de lângă Sibiu, acuzat și condamnat la 10 ani de închisoare pentru un presupus viol comis asupra unei fete minore. ”Cea care susținea acuzația, cu foarte multe detalii, era chiar soția suspectului. Testul poligraf a arătat că bărbatul era sincer și că, în ciuda probelor existente la dosar (examinarea medico-legală și psihologică a victimei, declarația soției sale și a victimei etc.), nu el a comis fapta. Apoi, și soția sa, care susținea contrariul, a fost invitată la examinare, ocazie cu care a relatat că, dorind să se răzbune pe soțul ei, deoarece acesta, întors de la muncă din Germania, o bătuse în mod repetat, aflând că ea îl înșelase cu opt consăteni, a profitat de faptul că, de curând, prietena sa, o minoră mai libertină, ajunsă în stare de ebrietate la o petrecere, fusese abuzată sexual, de mai mulți tineri, și, împreună, i-au înscenat violul, crezând că se va alege doar cu o sperietură și câteva zile de arest.” își amintește Valentin Paliștan.
Așadar, aparent, poligraful poate fi pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Important este de știut că este un instrument care ajută la aflarea adevărului și care nu dă greș. Iar, dacă, cumva, aveți ocazia să ajungeți acolo, trebuie să știți, de acum, că sunteți pe mâini bune.