”Tehnică de tipar înalt”- o tehnică ce nu spune foarte multe necunoscătorilor într-ale artei. Dar ce iese de aici nu lasă pe nimeni indiferent, pentru că oricâte tablouri de-ale Andrei Urdea, realizate în acest fel ai vedea, nu te-ai putea decide care e mai bun sau mai reușit. Și asta pentru că toate sunt așa. Iar faptul că sunt realizate printr-o tehnică old school le dă și mai multă valoare și impact.
Are arta în sânge
Andra Urdea are 29 de ani. A studiat Arte Plastice la Cluj, secția grafică, iar după terminarea facultății a revenit la Sibiu. De foarte mică a știut că va face artă. ”Pe la 7 ani luam linoleu și săpam în el cu orice găseam ascuțit. Nu știam ce făceam de fapt, dar era un început de linogravură. Îmi plăcea foarte mult pentru că puteam crea tot felul de modele, eram fascinată”, își amintește Andra.
Așa au fost începuturile ei în ale artei, pentru ca mai apoi, după revenirea la Sibiu, să înceapă să creeze tablouri prin tehnica de tipar înalt. ”Asta înseamnă că pe obiectul pe care îl alegi, orice din jurul tău, se pune cerneală, apoi se așează pe coala de hârtie și ambele se bagă la presă, iar imaginea se imprimă pe hârtie”, explică Andra tehnica.
Dar nu este chiar așa de simplu, și asta pentru că în funcție de ceea ce dorește artistul să aibă ca rezultat final presiunea presei trebuie controlată. ”În funcție de grosimea obiectelor folosite, de cât de tare vrei să se imprime și ce să se imprime, presiunea trebuie reglată. La fel, în funcție de cum văd rezultatul final folosesc mai multă sau mai puțină cerneală”, spune Andra.
Orice obiect devine artă
Pentru tablourile ei, Andra se folosește de orice obiect are îi pică în mână. Pe foile imprimate de ea se găsesc flori, ghiozdane, foarfece, ciocan, pinioane de bicicletă, lanț de bicicletă, chiar pampers. ”Mă folosesc de orice mă înconjoară, totul se poate transforma în artă. Poate că cel mai des folosit obiect însă sunt mănușile, și asta pentru că mâinile le folosim în tot ceea ce facem, ele până la urmă sunt extensia și legătura noastră cu ceea ce creăm”, spune Andra.
Artista se inspiră din mediul ce o înconjoară, dar asta nu garantează că mereu este mulțumită de rezultat. ”Am avut și am tablouri de care nu sunt mulțumită, dar niciodată nu le arunc. Le repar. Asta în ciuda faptului că înaintea oricărui tablou fac o schiță. Trebuie să îmi dau seama ce textură oferă obiectele pe care le folosesc, cum se imprimă…orice tablou are o lucrare schiță înaintea lui”, spune Andra.
Lucrările ei sunt unicat, deoarece, chiar dacă ar folosi de două ori aceleași obiecte rezultatulo ar fi cu totul altul. ”Nu ai cum să realizezi două tablouri la fel. Dacă de exemplu folosesc un obiect a doua oară, nu se va imprima la fel ca prima dată, pentru că i se schimbă forma, textura, capătă alte pliuri, pun mai multă sau ma puțină cerneală…tot procesul acesta este o joacă. Mă joc cu obiectele, experimentez până când la final iese o compoziție”, spune Andra.
În studioul ei, Andra reușește să transpună în artă orice obiect pe care noi, restul, îl folosim în cu totul alt scop. Rezultatul însă este de impact, pentru că tablourile ei emană unicitate și parcă te îndeamnă să le privești și să le tot privești, până când le descoperi fiecare detaliu. Puteți face asta, pentru că o parte din tablourile Andrei sunt expus la Sibio, până la 1 octombrie. Apoi o puteți vedea la Andra într-o demonstrație de xilogravură- gravură pe lemn- tot la Sibio, dar pe 5 octombrie(între orele 19-22), când are loc noaptea Galeriilor.
