Flamenco este un dans care cucerește și impresionează publicul sibian an de an la FITS! Spectacolul văzut ieri, Sânge și lumină, al “De Sangre y Raza” Flamenco Ballet, în coregrafia lui Juan Manuel Prieto, este primul văzut de către mine, ce explorează originile acestui dans. Asistăm pe scenă la momente diferite, începând cu secolul optsprezece când dinastia Bourbon a importat gustul pentru balet clasic și francez, cu opriri la finalul secolului nouăsprezece și mijlocul secolului douăzeci, putem vedea cum dansul este modelat de folclorul spaniol, de caracteristicile naționale. Costumele se schimbă, mișcările devin tot mai îndrăznețe, de la curtoazia și distanța politicoasă a începuturilor, la explozia de senzualitate, culoare și îndrăzneală a prezentului.
Pe stradă, alte culori îndrăznețe și ritmuri columbiene, în parada În pași de dans a Cie Corps et Danse!
Parada a fost precedată de spaniolii companiei La Brincadeira. Frenezia tobelor i-a cuprins pe toți cei prezenți, ritmurile antrenante și improvizațiile amuzante, interacțiunile cu publicul au făcut sute de persoane să îi urmeze pe traseul lor de pe strada Nicolae Bălcescu. Îi puteți vedea în înregistrarea video inserată în articol.
[fvplayer src=”http://youtube.com/watch?v=teP42tXyjXo” splash=”https://i.ytimg.com/vi/teP42tXyjXo/sddefault.jpg” caption=”Frenezia tobelor – La Brincadeira #fits2018″]
Probabil că nu v-ați fi imaginat că Bolero-ul lui Ravel, cu al său crescendo progresiv, poate fi cântat și construit din sunete de pași, voce, bătăi de tobe, totul într-o asociere cu ritmuri și inflexiuni tribale. În Ravel – Bolero: Cântecul dansului, în varianta originală Cion: Requiem of Ravel’s Bolero, Gregory Maqoma, coregraf renumit pe plan mondial și dansator, își trage inspirația din personajul multifațetat Toloki, bocitorul născocit de autorul Zakes Mda, bocitor profesionist care participa la înmormântările locale în timpul tranziției Africii de Sud de la Apartheid la democrație. Decorul este extrem de sugestiv, cruci risipite pe scenă, iar modul în care sunt proiectate luminile pe ceea ce cred că erau saci de plastic, face ca întreg fundalul să pară a fi zeci de siluete umane, memento pentru drama pe care a traversat-o această țară.
Am încheiat seara extrem de optimist, cu Bunicuțe dansatoare! Coregrafa Eun-Me Ahn, a călătorit în 2010 prin Coreea de Sud, fără a avea un traseu predefinit și le-a rugat pe bunicuțele pe care le-a întâlnit să danseze spontan pentru ea. Din aceste întâlniri, din imaginile filmate în provincii și reacțiile dansatoarelor, s-a născut acest spectacol, care alternează între duioșie și halucinație și care aruncă publicul într-un vârtej de energie pozitivă contagioasă. Spectacolul reprezintă un tribut adus vremurilor antice, cât și virtuților inalterabile ale mișcării.
Inițial o vedem pe Eun-Me Ahn, ilustrând solitar pe scenă vechile mișcări, apoi aproape o duzină de tineri cuceresc scena în ritmuri paroxistice, cu mișcările accelerate și reinterpretate. Scena rămâne goală iar pe fundal este proiectat un montaj cu imaginile filmate în 2010, pe o parte dintre ”bunicuțele dansatoare” urmând să le vedem evoluând în fața noastră, cu o vitalitate și grație remarcabile, inițial în momente dedicate doar lor, apoi împreună cu dansatorii tineri. Totul însoțit de proiecții video fanteziste. Lecțiile spectacolului, proiectate la final: Laugh makes you fat, Dance makes you fat, cu traducerile în română: Râsul aduce fericirea și Dansul aduce fericirea. Finalul nu este final, publicul fiind invitat pe scenă să danseze alături de coregrafă, dansatori și bunicuțe într-o ”petrecere în stil coreean”.
Puține ore ne mai despart de finalul Festivalului Internațional de Teatru Sibiu 2018. Profitați de ele. Găsiți aici următoarele evenimente programate astăzi.
