E atât de implicată în tot ceea ce face încât ai crede că ziua ei are mai mult de 24 de ore. Și așa a fost dintotdeauna – a făcut voluntariat, s-a implicat în acțiuni de tot felul, a coordonat, a înființat, a condus….și toate verbele pot fi trecute la prezent, pentru că asta face în continuare. Și cel mai important este că dezvoltă. Caractere, minți, oportunități, șanse, toate pentru tineri. Pentru că spre acest segment s-a îndreptat mereu activitatea ei. Nu știți încă despre cine este vorba? Elena Lotrean vă spune ceva?
Inovatoare de când se știe
Elena are acum 39 de ani. Dar de pe la 14 ani a început să se implice în activități de tot felul, ca voluntar. A început la Ecotur Club, un club de ecologie. Apoi, împreună cu alți prieteni la fel de entuziaști au înființat Crispus – o organizație pentru tineret. ”Aveam 16 ani atunci. Ne-am dus la notar să înființăm asociația și ne-a spus să ne întoarcem când avem 18 ani. Așa că vreo doi ani am funcționat, dar pe proiecte sau evenimente care nu aveau nevoie de personalitate juridică”, își amintește Elena.
Așa cum nu a împiedicat-o la început detaliul vârstei, la fel a fost și mai târziu. Fiind o adolescentă, apoi o tânără, și-a dat seama că pentru acest segment nu există multe oportunități de petrecere a timpului, cel puțin în Sibiu. Așa că s-a implicat alături de alți tineri din ONG-uri și în inițierea Centrului de Tineret, care și acum funcționează și oferă tinerilor din Sibiu informații, suport și oportunități de integrare în diferite activități. ”Tinerii sunt un segment neglijat din punct de vedere al legislației, al activităților. Se fac proiecte pentru extreme- persoane cu dizabilități, integrare socială etc., dar pentru tinerii care nu au probleme, care sunt obișnuiți, nu prea există aplecare. Asta am vrut să facem și am reușit, zic eu, la Crispus – am oferit tinerilor obișnuiți un spațiu de desfășurare”, spune Elena.
Așa că a luat ea inițiativa. Pentru că mereu a avut o înclinație către activitățile sociale, a început să participe le acțiuni de voluntariat, a învățat, s-a dezvoltat. A fost cooptată în diverse cluburi și asociații. ”Am făcut training și am fost cooptată în echipe care realizau programe de formare pentru tineri. Am învățat ce înseamnă organizare, dezvoltare pe acest segment. În alte țări, unde există cluburi pentru tineri, activități, programe pentru ei, s-a demonstrat că rata criminalității este în scădere. Și asta pentru că li se dă o ocupație, li se arată ce pot face în timpul liber pe lângă a sta la televizor sau a juca jocuri video. E nevoie ca tinerii să fie îndreptați către așa ceva. La noi, din păcate, legea tinerilor se zbate în forurile legislative”, spune Elena.
O altă etapă
Și așa, dintr-un proiect în altul, Elena a devenit mamă. Și-a dorit ca fetița ei să primească niște valori și principii pe care să și le descopere singură și care să o însoțească toată viața. Și-a dorit să crească suficient de flexibilă astfel încât să gestioneze procesele de schimbare care vor urma. Îi putea oferi această educație acasă, dar cunoscând foarte bine problemele cu care se confruntă tinerii și-a dorit ca de aceste oportunități să beneficieze cât mai mulți copii, viitori tineri. Așa că a înființat Școala Primară Româno-Finlandeză din Sibiu. ”Modelul de învățământ finlandez este unul din cele mai bune din lume. Așa că, alături de un foarte bun prieten care e stabilit în Finlanda, Radu Szekely, am avut inițiativa deschiderii acestei școli. Ideea a venit din dorința de a oferi o altfel de educație copiilor, una pentru viitor. Și așa că după parcurgerea tuturor etapelor organizatorice necesare, acum doi ani am deschis școala”, povestește Elena.
Formează mentalități
Petru că structura ei este așa, Elena își dorește ca tinerii să aibă mentalitate de învingător. ”Asta nu înseamnă să calce pe cadavre, ci să se contureze în așa fel încât să nu mai poată fi manipulați și asta înseamnă automat să aibă curaj să întrebe. În școală, în societate. Să aibă curajul să pună la îndoială ce li se spune pentru că asta înseamnă dezvoltare. Să aibă curajul să încerce, chiar dacă vor greși. Acum școala și societatea privesc greșeala ca pe un eșec, nu e privită ca o metodă de învățare și evoluție. Și atunci copiii și tinerii se feresc să încerce, să întrebe, să greșească, pentru că percep asta în mod negativ. De aici trebuie să înceapă schimbarea pentru ca tinerii să devină adulții care pot schimba lucruri”, este de părere Elena.
Și cam asta încearcă ea să facă la Școala Primară Româno-Finlandeză- să modeleze tineri, să îi învețe să învețe- prin canalizarea energiei constant către cunoaștere, nu doar cu o zi înainte de evaluare. ”Și felul în care înveți te formează pentru viitor. Dacă nu o faci constant ci doar cu o seară înainte de examen nu acumulezi nimic pe termen lung. Trebuie să înveți cu plăcere, să fii îndreptat către astfel de activități, și aici intervine profesorul. De aceea metoda finlandeză de predare este eficientă. Și noi o aplicăm și la Sibiu”, spune Elena.
Și ca să formeze profesori ”eficienți”, Elena a deschis un centru de formare pentru această categorie care se adresează profesorilor din toată țara – Finnish Teacher Training Centre. ”Evident, tot după model finlandez, aici învățăm profesorii cum să predea astfel încât să capteze atenția elevului, cum să evalueze, cum să gestioneze activitățile comune, clasa și stresul- pentru că meseria aceasta implică și foarte mult stres. Și dacă profesorul, învățând lucruri, reușește să aducă elevul pe acea cale confortabilă a învățării și cunoașterii, este un mare câștig”, spune Elena.
Consul onorific al Finlandei
Și ca o recunoaștere a ceea ce face Elena și a contribuției sale la dezvoltarea unui sistem finlandez la Sibiu, a primit titlul de Consul Onorific al Finlandei. Este titlul care încununează tot efortul ei pentru a schimba măcar puțin direcția societății românești. Și schimbarea trebuie să înceapă cu copiii, cu educația lor. Și pentru asta luptă Elena, pentru ca cei care încă nu sunt încorsetați să nici nu fie vreodată de limitările impuse de alții. Pentru ca cei mici pot avea un cuvânt de spus peste ani doar dacă sunt lăsați și încurajați încă de acum să o facă. Asta înseamnă să nu li se mai spună ”Nu întreba că te faci de rușine!” sau ”Ai grijă că o să greșești!” . Să li se spună ”Ai încredere că o să reușești!”, ”Nu e nimic dacă o să greșești, o să înveți cum să faci mai bine” sau ”Întreabă, informează-te, pentru că așa o să știi mai mult și mai bine”.
Cam acestea sunt motto-urile după care Elena se ghidează și care este convinsă că dau roade dacă sunt aplicate. Așa că Elena Lotrean poate fi considerată încă o inovatoare, un deschizător de drumuri. ”Încă” pentru că este nevoie de mult mai mulți oameni ca ea, pentru că dacă ar fi mai mulți poate și șansele unui viitor fără limitări ar fi mai mari.