”Magicianul” ortopediei sibiene – Povestea lui Mihai Roman, unul din cei mai buni medici ai Sibiului

Atunci când avem nevoie de un medic ne dorim să avem parte de cea mai bună îngrijire și cele mai bune sfaturi. Ne îndreptăm către medicul recomandat de alții sau către cel care e cunoscut în domeniul lui. Așa că dacă am avea nevoie de un ortoped, unul din cei mai cunoscuți medici sibieni este Mihai Roman. Sonoritatea numelui vine însă din foarte multe surse: pacienți mulțumiți, operații reușite, ore dedicate studiului, sfaturile cu rezultat date pacienților, felul în care acestea au fost spuse…Dar cum ajunge un medic la performanță, cum reușește să se deconecteze de ceea ce înseamnă spital, atunci când ajunge acasă, sau reușește vreodată…? Are medicul pasiuni, empatizează cu pacienții…adică e ”om”? Mihai Roman îndeplinește toate criteriile.

Medicina – o alegere firească
Mihai roman are 49 de ani. Spune că nu se vede făcând altceva, chiar dacă medicina a ales-o ca fiind singura variantă în 1988. ”E cumva o moștenire de familie, pentru că tatăl meu a fost stomatolog iar mama profesoară la Liceul Sanitar. Dar, când am dat eu la facultate alte opțiuni nu mă atrăgeau. Atunci puteai să mergi la inginerie, drept, ceva economic….medicina a fost alegerea de atunci”, își amintește ortopedul Mihai Roman.
Ortopedia însă a fost mâna destinului. ”În timpul facultății a venit la Sibiu, într-un schimb de experiență, un medic din Elveția. Eu știam limbi străine, așa că am fost rugat să ajut la traduceri. I-am plăcut medicului respectiv și m-a chemat la practică în Elveția. Acolo era un loc în care se făcea chirurgie în mai multe specializări, dar ortopedia m-a atras cel mai tare. Patru veri, în timpul facultății, am fost la practică în Elveția. Acesta a fost norocul meu, am avut șansa să aleg experimentând”, spune Mihai Roman.

Face ce și-a dorit
Ortopedul spune că viața lui profesională este exact așa cum și-a dorit-o: face ceea ce îi place, iar energia și-o ia din satisfacțiile muncii. ”Ca medic nu poți avea momente izolate de satisfacție. Ele vin aproape zilnic, atunci când vezi că un pacient merge după operația făcută de tine, că tratamentul altuia a dat rezultate, astea sunt satisfacțiile zilnice. Din fiecare dintre ele îmi iau energia și puterea pentru următoarele provocări. Este foarte plăcut atunci când după ceva timp te întâlnești cu un fost pacient și el îți mulțumește pentru ce ai făcut și îți spune că datorită acelei operații el acum se simte mai bine”, spune Mihai Roman.

”Contractul” cu pacientul
Mihai Roman vorbește cu foarte multă pasiune despre meseria lui. Spune că atunci când tratează un pacient semnează un contract nescris. ”Partea mea este să dau 100% din ceea ce știu și ceea ce pot. Chiar și așa, medicina nu e o știință exactă. Rezultatele pot fi excelente, dar pot fi și la capacitate mai mică. Aici intervine vârsta pacientului, gravitatea bolii, momentul la care se intervine, alte boli asociate… Responsabilitatea însă te împinge să faci tot ce poți și ține de tine”.
În timp însă, această responsabilitate față de pacient e resimțită altfel. ”La începutul carierei responsabilitatea era mai greu de dus, pentru că încă nu știam cât pot duce, care îmi sunt limitele. Acum însă, o simt altfel. E tot acolo, pentru că altfel nu ai cum, dar e cumva mai ”așezată”, e o parte cumva inconștientă din ceea ce sunt eu ca medic. Responsabilitatea merge mână în mână cu emoțiile dinaintea unei intervenții chirurgicale. Le resimți pe ambele, ambele îți dau acea adrenalină necesară focusării și concentrării. E nevoie de ambele pentru ca în sala de operații să te concentrezi foarte bine pe ce ai de făcut. Dacă ar lipsi una din ele aș fi ca atletul care își pierde energia la jumătatea cursei”, spune Mihai Roman.

Omul medic sau medicul om
Medicii sunt oameni. Nu sunt supraputeri nesupuse greșelii. Eșecuri au și ei, iar ortopedul Roman recunoaște că are de înfruntat astfel de momente. ”Depinde ce vezi ca eșec. Pentru mine e un eșec faptul că un pacient nu e 100% bine, dacă un pacient nu atinge maximul, chiar dacă asta ține de alți factori. Dar o resimt cumva ca un eșec”
Ortopedul recunoaște și că a avut pacienți a căror problemă nu a putut să o rezolve și i-a trimis către alți specialiști. ”Acest aspect, de exemplu, nu cred că este un eșec. Eu nu îl văd așa, ci ca pe o normalitate. Și asta pentru că ține de onestitate să îi spui omului că nu ai posibilitatea să faci o operație, de exemplu. Nu există chirurg care să le știe și să le poată face pe toate. De aceea, și la noi a început să se facă supra specializări, tocmai pentru ca medicul să fie foarte bun pe o nișă. De asta spun că renunțarea la un pacient nu e un eșec, e un act de normalitate și de corectitudine, pentru că nu poți ține un pacient și să îl amăgești că îi rezolvi problema doar pentru orgoliul tău”, spune Mihai Roman.

Și pentru că medicii sunt oameni, iar oamenii sunt construiți din emoții, Mihai roman nu face excepție.”În timp am învățat să mă detașez oarecum de poveștile pacienților, pentru că ar fi imposibil și total nesănătos să mă atașez de fiecare poveste în parte. Însă, am avut momente în care nu mi-e rușine să recunosc, mi-a scăpat o lacrimă…s-a întâmplat să am astfel de emoții chiar și în sala de operații…ca să ies din starea asta și să îmi pot continua munca meditez. Este un exercițiu care mă ajută foarte mult”, se destăinuie Mihai Roman.

Medic și după ora 19
Meseria de medic nu se poate face de la 8 la 16. Este un fel de a trăi și un mod de viață. ”Ziua mea de muncă se încheie și la 7 seara. Acasă încerc să mă deconectez citind, făcând sport, mergând pe munte. Dar în același timp nu pot lăsa cu totul deoparte aspectele legate de muncă. Pentru că dacă am un caz dificil trebuie să mă informez, să citesc, să mă documentez. Și lucrurile astea le fac tot seara, acasă. De asta le și spun studenților că dacă nu simt emoție față de această meserie mai bine să nu o facă, să se reorienteze”, spune Mihai Roman.

Pentru ortopedul sibian medicina este consumatoare de energie, de timp, de resurse, este devoratoare. Dar în același timp este o meserie frumoasă care îi aduce satisfacții zilnice, e o provocare continuă, o muncă ce îi stimulează intelectul. Și provocările acestea, la pachet cu dragostea pentru meserie, cu studiul și perfecționarea continuă au făcut din Mihai Roman un medic recunoscut pe plan local, dar și național. Medicina este ceea ce el este și ceea ce îl definește cel mai bine. Dar nu ar fi ajuns aici fără omenie, fără acel ceva care îl face să interacționeze perfect cu pacienții. Și poate că aceasta este rețeta unui medic ”bun”. Sau este pentru el.