Joi, 12 aprilie 2018, ora 13:00, în Foaierul Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, va avea loc prezentarea volumului Meșteșugul doftoriei. Primul tratat românesc de medicină, un studiu filologic și lingvistic, ediție, glosar și indice, întocmit de Lia Brad Chisacof, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.
Meșteșugul doftoriei este prima lucrare medicală de amploare, redactată în spațiul cultural românesc. Demonstrează cunoașterea aprofundată din domeniului medical, într-o perioadă în care sursele de informare și cercetare erau mai puțin la îndemână. Lucrarea are un puternic caracter științific, manuscrisele românești nr. 933 și 4814 aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române constituind baza acestui tratat. Conform cercetărilor realizate de-a lungul timpului, Ioan Adam, cărturar și negustor sibian, a tradus lucrarea Pax Corporis a medicului Francisc Pariz Papai (1649 – 1716), versiunea românească fiind Meșteșugul doftoriei. În perioada iluministă, cercetările medicale erau considerate de interes, învățământul medical de pe teritoriile românești utilizând această lucrare drept manual. Mai mult, compania comercială de la Sibiu, din care făcea parte Ioan Adam, ar fi utilizat-o ca ghid pentru membrii acesteia, care aveau astfel acces la informații despre boli și remedii, ori de câte ori plecau în călătorie.
Pasionații de lectură și de istoria medicinei au acces la texte valoroase care ilustrează nivelul studiilor medicale din iluminism.
„De câte feluri sunt doftoriile după calitatea lor
Doftoriile care ajută pe bolnavi ca să își păstreze sănătatea și să scape de boală sânt multe și diferite, unele simple și neprefăcute, altele compuse și făcute cu meșteșugul farmaciștilor sau spițerilor si, după calitate, sânt: infinite, așa cum le-au găsit și le-am cercetat și le-au făcut în timp și de veacuri doctorii diverselor neamuri ale universului, mai cu seamă cei care au devenit mai încercați în ele și mai vestiți. …
1. Apozema sau fiertură, când fierbe cineva o plantă sau o buruiană sau altceva, în latinește decoctum.
2. Zulapium, o băutură îndulcită, făcută din zeamă de folos și din sirop fără să fiarbă ca apa obișnuită.
3. Băutură din lucruri curățitoare de inimă sau care modifică, dizolvate în lichidul vegetal sau în fiertură sau într-o doză, potio.
4. Sirop, sirupus făcut din fierturi sau terciuri sau lichide sau sirop cu zahăr cu miere îndulcit dintr-un fel de zaț.
5. Vin sau bere tămăduitoare, când se pune în ele vreo plantă sau buruiană aromatică să-și lase zeama ca sa ia mirosul și puterea. La ele se referă și Hipocrate.” (Brad Chisacof, Lia, Meșteșugul doftoriei. Primul tratat românesc de medicină. Ediția manuscriselor românești BAR nr. 933 și 4841. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediție, glosar și indice, Editura Academiei Române, București, 2017, p. 165)