La o săptămână după sărbătoarea Paştelui (în Biserica Romano-Catolică – n.m.), ne putem întreba: ce noutate a adus în viaţa noastră învierea lui Cristos? S-a schimbat ceva? Cei care ne privesc văd în noi efectele învierii Domnului? Conştientizăm noi provocările pe care ni le aduce Isus cel înviat: să credem şi să dăm mărturie?
Cât priveşte credinţa, fiecare ştie în inima sa cât şi cum crede în înviere. Uneori spunem cu uşurinţă: „Eu cred în inima mea! Eu sunt convins în sufletul meu că Isus a înviat. Nu trebuie să o arăt nimănui. Mie îmi ajunge să cred, fără să se vadă în exterior”. De aceea, mulţi nici nu vin la biserică, nu primesc Sfintele Sacramente: spun că au credinţa în inima lor şi acolo, acasă, retraşi în cămăruţa lor, îşi trăiesc această credinţă. Pare foarte simplu şi comod.
Însă noi cunoaştem constatarea Sf. ap. Iacob: „Credinţa fără fapte este moartă”(Iac 2, 17). Aşa cum reiese şi din comportamentul ap. Toma, ceea ce nu se vede este îndoielnic sau chiar inexistent. De aceea, cât priveşte mărturia despre cel înviat, aceasta nu mai poate fi ascunsă, păstrată doar în inima noastră: mărturia ori se vede, ori nu există. Nu putem spune: „Eu dau mărturie în inima mea”. Mărturia trebuie să fie şi perceptibilă! În ce măsură se vede în viaţa mea că Isus Cristos a înviat? Cred şi trăiesc acest adevăr? În trăirea de zi cu zi, învierea lui Cristos are vreun efect asupra deciziilor, gândurilor, cuvintelor mele?
Provocările celui înviat, aşadar, sunt cel puţin două: să credem ŞI să dăm mărturie. Cuvântul Domnului din această zi ne indică şi două realităţi pe care trebuie să le mărturisim, două daruri ale celui înviat: pacea ŞI milostivirea. În Sf. Ev. Cristos le spune ucenicilor de trei ori: „Pace vouă!”. Cei care trăiesc cu speranţa în cel Înviat sunt făcători şi purtători de pace. Cel care s-a întâlnit cu Isus cel viu vesteşte pacea. În înviere nu are ce să caute ceea ce nu corespunde păcii adevărate cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Iar psalmistul ne invită, tot de trei ori, să cântăm: „Veşnică este îndurarea Domnului”.
Eşti tu un om al păcii? Eşti milostiv ca Tatăl?
Ambele, pacea şi îndurarea, sunt aspiraţii ale inimii omului. Toţi avem nevoie de ele şi le implorăm în rugăciunile noastre, le dorim în viaţa şi în familiile noastre. Dar ziua de azi – Duminica Divinei Milostiviri – le pune împreună şi ne invită să le cerem cu insistenţă în rugăciune.
Să ne amintim cuvintele pe care Isus i le-a spus Sf. Faustina Kowalska: „Neamul omenesc nu va afla pacea atâta timp cât nu se va întoarce spre izvorul milostivirii mele”.
Începând cu anul 2000, sfântul papă Ioan Paul al II-lea a dorit ca în a doua duminică a Paştelui să fie celebrată Sărbătoarea Divinei Milostiviri: în cuvântul „milostivire”, sfântul părinte a văzut rezumat şi interpretat în formă adecvată pt. timpul nostru tot misterul Răscumpărării.
Sanctitatea sa a trăit sub două regimuri dictatoriale, timp în care a îndurat sărăcia, nevoile şi violenţa, a experimentat profund puterea întunericului de care este ameninţată lumea şi în zilele noastre. Însă a experimentat, la fel de intens, şi prezenţa lui Dumnezeu care se opune la toate aceste forţe cu puterea sa total diferită şi divină: cu puterea milostivirii.
Milostivirea este forţa care pune stavilă răului. În ea se exprimă natura cu totul specială a lui Dumnezeu: sfinţenia sa, puterea adevărului şi a iubirii.
În 2 aprilie a.c. s-au împlinit 13 ani de când, după rugăciunea de seară, Sf. părinte Ioan Paul II., de pie memorie, îşi încheia existenţa pământească. Murind el a intrat în lumina Milostivirii Divine despre care, de dincolo de moarte şi pornind de la Dumnezeu, ne vorbeşte în continuare îndemnându-ne: Aveţi încredere în Milostivirea Divină! Deveniţi pe zi ce trece oameni ai milostivirii lui Dumnezeu!
Milostivirea este haina de lumină pe care Domnul ne-a dat-o la Botez. Nu trebuie să lăsăm ca această lumină să pălească; dimpotrivă, ea trebuie să devină tot mai luminoasă pe zi ce trece şi astfel să ducem lumii vestea cea bună a milostivirii lui Dumnezeu.
Amin.
*Predica părintelui Oskar Raicea, Duminca Milostivirii, 8 aprilie 2018