Sibianca Alexandra Ianculescu este singura reprezentantă a României la Jocurile Olimpice din Coreea de Sud la patinaj viteză. De 16 ani este stabilită în Canada, dar Alexandra a ales să concureze pentru țara în care s-a născut. Povestea ei de la începutul carierei și până acum este fascinantă.
Alexandra este frumoasă, motiv pentru care apare în reclamele unor firme celebre, dar şi în calendare ”tematice”. În curând, va lansa în Canada o carte de bucate cu reţete de peste o sută de ani (evident, româneşti!) şi a plătit pentru a putea reprezenta România la Jocurile Olimpice. Bani investiţi în pregătire şi în participarea la competiţii! Alexandra este ea însăşi un personaj fascinant, tonic şi încrezător, un model pentru orice tânăr care doreşte să ia calea sportului.
Moştenire de familie: mama ei a fost campioană a României la patinaj viteză
Alexandra Ianculescu a pus România pe harta olimpică a patinajului viteză în condiţiile în care la noi în ţară nu există piste speciale pentru acest sport! S-a născut la Sibiu, pe 21 octombrie 1991, iar încă din copilărie a luat drumul patinoarului, continuând o tradiţie moştenită din familie. Mama sa a fost campioana României la această disciplină. ”Am făcut multe sporturi când eram mică, şi tenis, şi schi, şi ceva patinaj. Dar când m-am mutat la Toronto, cu familia, în 2001, am început serios să practic short-track. În 2005, la 13 ani, am avut şansa de reprezenta provincia Ontario la o selecţie desfăşurată la Calgary, la un test de long track. Un concurs, Own the Podium, unde fiecare provincie a trimis câte doi reprezentanţi. Din Ontario am fost eu şi Jordan Belchos. Este şi el prezent la Jocurile Olimpice, reprezintă Canada la 10.000 de metri şi la Team pursuit. La acel concurs mi s-a spus că am viitor în long-track. În 2008, la 15 ani şi jumătate, am aplicat la Calgary, pentru a continua în această direcţie. La nici 15 ani am plecat de acasă, a doua oară. De data aceasta singură”, spune Alexandra pentru prosport.ro.
Ce e mult strică! Plan de pregătire inadecvat în 2015
Rezultatele nu au întârziat să apară. În 2011, a fost selectată pentru participarea la cupa mondială în echipa de juniori a Canadei, iar în 2013, 2014 şi 2015 în echipa de seniori, la aceeaşi competiţie. Au urmat titlurile naţionale ale Canadei la 500 şi 1.000 de metri. Rezultatele au adus-o în centrul atenţiei şi i s-a propus intrarea într-un program special de pregătire, cu alt antrenor decât cel cu care lucrează din 2013, Gregg Planert (65 de ani), cel care îi este alături şi acum, la Jocurile Olimpice de la PyeongChang.
”A fost un program extrem de dur, care nu mi s-a potrivit. După două luni nu mă mai puteam da jos din pat, din cauza unei stări de supra-antrenament. Am fost obligată să renunţ, iar după acea perioadă nici acum nu mi-am revenit pe deplin. Sunt mult mai bine, dar încă mai am până la forma sportivă dinainte. Nu aş fi crezut că-mi va lua atât de mult timp să-mi revin”, spune Alexandra.
Peste 50.000 de dolari în pregătire şi competiţii în ultimii doi ani
Pentru PyeongChang, ea a început pregătirea alături de Gregg Planert, iar punctele câştigate la cupele mondiale din Olanda, Canada şi SUA i-au adus un loc între primele 32 din lume pe distanţa de 500 de metri şi implicit calificarea la PyeongChang. ”Visul meu a fost să particip la Jocurile Olimpice. Când eram mai mică m-am întâlnit cu idolul meu, Catriona Le May Doan, o canadiancă dublă campioană olimpică la patinaj viteză în 1988 şi 2002, şi i-am spus că într-o zi voi ajunge şi eu la Jocurile Olimpice. Chiar m-am întâlnit cu ea în Satul Olimpic şi am vorbit despre asta”, povesteşte Alexandra Ianculescu.
Ea ar fi putut să opteze şi pentru a concura sub steagul Canadei, dar nu ar fi fost sigură că şi-ar fi împlinit visul. ”În primul rând, ei nu ar fi fost de acord să lucrez cu Gregg, ceea ce pentru mine ar fi inacceptabil. Gregg este mai mult decât un antrenor, îmi este ca un tată. Mă antrenează fără să-mi ceară niciun ban. Dacă aş fi ales Canada poate că mi-ar fi fost bine din punct de vedere financiar, dar nu aş fi fost sigură că aş fi ajuns la Jocurile Olimpice”, punctează sportiva tricoloră.
Alexandra şi-a plătit singură pregătirea şi participarea la competiţii în ultimii doi ani, peste 50.000 de dolari, bani pe care i-a strâns de la sponsori din Canada. Şi-a încercat şansa şi cu ceva companii din România, dar nu a primit niciun răspuns! ”Eu am plătit totul. Din păcate, federaţia română de patinaj nu are de unde. Comitetul Olimpic şi Sportiv Român m-a ajutat cu biletele de avion pentru Coreea de Sud şi mă bucur pentru acest lucru”, punctează sportiva.
”Voi trece linia de sosire cu zâmbetul pe buze”
La JO, ea va concura pe 18 februarie, în proba de 500 de metri. ”Dacă nu ar fi fost problema din 2015 aş fi putut spera la un loc între primele zece, dar m-aş bucura pentru o poziţie între primele 25. Indiferent ce va fi voi trece linia de sosire cu zâmbetul pe buze. Am viitorul înainte, sper să ajung şi la ediţia următoare, cu perspective mai bune. Mă gândesc că prin tot ceea ce fac deschid poarta şi pentru alţi tineri din România care pot alege patinajul viteză. Mai am prieteni români care practică acest sport, dar sunt nevoiţi să se antreneze în Germania”, afirmă Alexandra.
Alexandra mai are o soră, Caroll, în vârstă de 20 de ani, care locuieşte la Toronto. Mama lor, Sanda, îşi împlineşte şi ea visul: este studentă la medicină. ”Are 47 de ani, dar a spus că niciodată nu e târziu să-şi urmeze drumul”, spune Alexandra. În ţară, mai are bunicii la Sibiu şi o mătuşă la Bucureşti.
Duce tradiţiile culinare româneşti în Canada
Alexandra şi-a canalizat întreaga atenţie asupra sportului de performanţă, motiv pentru care nu are în acest moment un job stabil. Lucrează în schimb cu o agenţie care îi găseşte contracte în publicitate. A apărut într-o reclamă la VISA şi a avut o propunere pentru un spot la berea Coors Light. În 2014, a apărut în colecţia ”The Beauty of sport”, un top al celor mai arătoşi zece sportivi (femei şi bărbaţi) din sportul canadian. După Jocurile Olimpice îşi va deschide un business ca personal trainer (are deja atestat) şi are pregătită lansarea unei carte de bucate tradiţionale. ”Sunt reţete vechi, de la bunica şi tatăl ei, începând cu 1890. Le-am transformat în reţete moderne. Sunt convinsă că va avea succes”, spune ea.
Pe lângă aceste proiecte, ce pot fi influenţate de noua ei calitate de olimpiană, Alexandra Ianculescu se gândeşte deja la Jocurile Olimpice următoare, când va concura tot sub steagul României. ”Este o onoare pentru mine să reprezint ţara unde m-am născut, să le dau speranţe copiilor din România”, mai spune frumoasa sportivă în vârstă de 26 de ani, care are ca pasiuni pictura, gătitul şi sportul de calitate.
