Și-au dorit un copil de ani de zile, și tot atâta s-au chinuit să îl aibă. Când în sfârșit visul li s-a împlinit, fericirea a durat ironic…13 zile. Sau nici măcar atât, pentru că 7 zile din cele 13 de viață ale micuțului Markus Alecsander s-au derulat dramatic în spital, printre stopuri cardio respiratorii, lipsa unui medicament banal și totuși vital și lipsa de comunicare a cadrelor medicale. Markus acum nu mai e, iar părinții lui încearcă să treacă peste durerea pricinuită de…nici ei nu știu exact- sistemul medical incompetent, soartă, neglijență…
6 zile de trai…
Markus s-a născut pe data de 10 ianuarie la Maternitarea din Sibiu, prin operație cezariană. Tatăl său, Adolf, spune că totul a fost bine până când au fost externați. ”Pe data de 14 ianuarie, duminica, soția și copilul au venit acasă. Apoi am aflat că duminica nu se fac externări, dar parcă ei încercau cumva să scape de noi mai repede. Am ajuns acasă și în prima zi copilul părea că e bine, deși avea diaree. Am crezut că e normal, fiind nou născut, până se obișnuiește cu laptele…”, povestește Adolf Lichtenstein, tatăl lui Markus. În data de 16 ianuarie însă, bebelușul a făcut febră. ”Am venit de la serviciu și am plecat către urgența de la Luther. Acolo am avut primul șoc, când o doamnă ne-a spus că am venit pentru o banală febră. Copilul avea 6 zile!”, spune Adolf.
Și cam atât se poate spune că a durat traiul lui Markus, pentru că ce a urmat a fost de fapt supraviețuire.
Diagnostic de E-coli
Micuțul a fost internat cu diagnostic de sindrom febril. Starea lui însă nu se îmbunătățea deloc. ”A doua zi parcă după internare soția m-a sunat și mi-a spus că trebuie dus copilul pe ATI pentru că a făcut apnee și trebuie intubat. Episoadele de apnee s-au repetat apoi, iar la un moment dat a făcut stop cardio respirator și a fost resuscitat. Apoi, medicii au spus că copilul dă semen că ar vrea să respire singur, i-au scos aparatele și vreo 40 de ore a respirat singur”, spune tatăl.
În perioada cât a fost internat la Luther micuțului i s-au făcut analizele și s-a aflat că are E-coli. ”Copilul nu se simțea deloc bine, era din ce în ce mai rău. Ne-am dat semnătura ca să i se facă puncție lombară. I s-a făcut de două ori, iar a doua oară ni s-a spus că are encefalită. Soția a întrebat dacă nu cumva e meningită, iar medicul i-a spus că nici nu se pune problema, e encefalită. Asta scrie și în actele pe care le avem. I s-a făcut antibiograma, dar nouă nu ni s-a comunicat ce fel de medicament are nevoie copilul”, povestește Adolf.
Medicamentul salvator nu există în spitalele din România
Când au văzut că starea copilului lor se înrăutățește părinții lui Markus au cerut transferul la un spital din București. Nici așa nu au reușit să îl salveze. ”Medicii de la Luther au sunat peste tot în București. Ne-au spus că toți au refuzat ba că nu au locuri, ba că nu au aparatura necesară pentru nou născuți, ba că s-ar teme de răspândirea E-coli”, își amintește tatăl lui Markus.
Adolf povestește că un medic de la un spital din București ar fi putut fi salvarea micuțului. ”Printre telefoanele date la București am dat de o doamnă doctor, nu mai știu de la ce spital,care după ce a văzut analizele și antibiograma a spus că copilul are nevoie de biseptol lichid. Doar că acest biseptol lichid nu se găsește nicăieri la noi. Dânsa avea cumpărat din Republica Moldova și s-a oferit să ni-l dea, pentru că, a spus ea, copilul nu era grav, era critic. A trimis un rezident cu medicamentele, pentru ca să ajungă mai repede. Copilului i s-au administrat două doze, după care a făcut stop cardio respirator și a murit. Ar fi trebuit administare 6 doze în primă fază pentru ca starea să i se îmbunătățească”, spune tatăl.
VEZI CARE E POZIȚIA MATERNITĂȚII ÎN CAZUL MORȚII LUI MARKUS
Și acum vin întrebările:
Cine se face vinovat de moartea lui Markus, cum de medicii nu și-au dat seama că este vorba de meningită, cum de în spitalele din România nu există biseptol lichid, medicament salvator pentru unii, și care, culmea, se găsește la dicreție în Republica Moldova?
Adolf Lichtenstein are și câteva răspunsuri: ”Eu consider în primul rând vinovată Maternitatea din Sibiu. Acolo, de exemplu, eu, pentru că nu am dat plicurile, nu am avut voie în blocul operator. Deși eram îmbrăcat corespunzător și stăteam în fața ușii, pe lângă mine a trecut cineva îmbrăcat de stradă…Apoi bebelușii erau spălați ca pe bandă acolo, nu se dezinfecta după ce spălau pe câte unul…eu mergeam exact când începea ora de vizită, dar când ajungeam în salon, acolo erau deja vizitatori…de asta spun că băiatul a luat din maternitate ceva”
Bărbatul mai spune că este exclus ca bebelușul să fi luat E-coli de la mama, pentru că aceasta își făcuse analizele înainte de a naște și totul era în regulă, la fel cum fusese pe tot parcursul sarcinii.
Adolf este nemulțumit și de comunicarea deficitară a cadrelor medicale de la Luther. ”Soția a tot întrebat ce e cu copilul, a întrebat dacă nu cumva are meningită… Noi nu am știut ce i se administrează copilului, de ce are nevoie, deși întrebam mereu. Ni s-a dat antibiograma și atât. Nu ni s-a spus în niciun moment că are nevoie de biseptol lichid și că medicamentul nu există. Am aflat de la doamna de la București lucrul ăsta. Ar fi trebuit să ni se spună uitați, de asta are nevoie copilul, faceți rost că noi nu avem. Și poate dacă știam mai repede făceam cumva rost de medicament și îl salvam…”
CE S-A ÎNTÂMPLAT CU MARKUS ÎN CELE 13 ZILE DE VIAȚĂ
Și totuși au speranță
Adolf a găsit puterea să povestească ce s-a întâmplat în cele 13 zile de viață ale copilului său. Soția sa însă încă este în stare de șoc. ”Eu plec de acasă ca să îmi iau puterea cumva și când mă întorc să i-o pot oferi ei. Este îngrozitor să vezi că visul ti s-a spulberat în 13 zile. Ne-am dorit copilul ăsta timp de 5 ani. Și când în sfârșit l-am avut…”
Cu toate astea familia mai are curajul să mai spere. ”Vom mai face un copil, dar cu siguranță nu se va naște în România. Eu am lucrat în Austria, soției i-am făcut asigurare și am rugat-o de multe ori să nască acolo. Ea nu a vrut, a zis că nu pleacă din România. Următorul copil cu siguranță nu se va mai naște aici, asta chiar dacă nu vom pleca din țară. Tot aici rămânem, pentru că și în situația asta, soția mea spune că asta e țara noastră și aici trebuie să trăim”, povestește Adolf.
Întrebările celor doi părinți rămân deocamdată fără răspuns și probabil că nici atunci când anchetele se vor finaliza rezultatele nu îi vor mulțumi. Nu are cum să te mulțumească un răspuns sec atunci când te uiți la urna cu cenușa copilului tău de 13 zile!
