O căutare spirituală în viziunea artistei Antonela Giurgiu care își prezintă lucrările în cadrul expoziției personale deschisă la hotel Republique, str. Lucian Blaga nr.13, din Sibiu. Expoziția poate fi vizitată până în 31 ianuarie 2018, zilnic intre orele 11-17.
Conceptul expoziției a plecat de la cuvintele pictorului Horia Bernea : „Trebuie să crezi foarte mult în ceea ce faci, iar dacă credința aceasta este și o problemă de mântuire a ta prin lucrul tău, atunci ceea ce faci, trebuie să fie o mărturisire.” ”Inspirată de acest citat, după mulți ani de căutări, m-am simțit pregătită, să mă prezint cu cea mai sinceră manifestare a sufletului meu. Pornind de la mărturisirea propriei credinței, am pătruns în simbolistica spirituală și istorică a crucii alături de cea a praporului, cel din urmă fiind primul steag creștin purtat de Impăratul Constantin cel Mare în lupta împotriva lui Maxentiu. Am ales praporul ca element de legătură al expoziției, alături de cele patru elemente fundamentale ale universului și anume punctul, cercul, pătratul și crucea, acestor simboluri atribuindu-le semnificații spirituale. Alături de acestea, am deslușit motivul labirintului, care în viziunea mea, reprezintă căutarea și întoarcerea la sine, atribuindu-i și un al doilea rol de protejare a credinței. Am încercat să transpun în formă și culoare filozofia creștină, a Adevărului, să înfățișez propria experiență creștină de la rugăciune la propovăduirea lui Dumnezeu”, spune artista.
“MĂRTURISIRE – înseamnă Afirmare, Destăinuire, Confidență, Spovedanie. Oricare din aceste aspecte le-am avea în vedere, toate se potrivesc intențiilor artistei Antonela Giurgiu.. În general, în lucrările de debut ale oricărui artist, noțiunea de NOUTATE și aceea de ORIGINALITATE se regăsesc mai greu, uneori de loc, alteori doar timid sau parțial. Este un lucru firesc, desigur. Este normal ca un artist să pornească pe un drum deschis deja, acesta este de fapt sensul progresului în orice domeniu și anume, să nu pornim mereu de la zero, să nu trebuiască să descoperim mereu focul, ci să continuăm cuceririle înaintașilor spre a le duce mai departe (– numai așa vom putea scurta drumul, și nu vom bate pasul pe loc). În cazul de față, TEMA – aceea a PRAPORILOR nu este nouă. Desigur, transfigurarea în pictura laică a celor mai importante motive ale artei creștine (crucea, praporul) ne duce involuntar, cu gândul, la arta regretatului pictor Horia Bernea, la picturile lui Silviu Oravitzan, sau la praporii lui Marcel Naste din Reghin – ca să amintesc doar câteva exemple notabile), toți acești artiști reușind să îmbogățească motivul praporului și cel al crucii cu reprezentări de mare valoare. Chiar dacă nu vorbim neapărat de NOUTATEA temei, putem vorbi, cu siguranță, despre ceea ce este foarte PERSONAL în maniera de tratare a acesteia în lucrările Antonelei Giurgiu. Și aici aș aminti CULOAREA în care artista își îmbracă pânzele, JOCUL fericit al TEXTURILOR și al RELIEFULUI PASTEI, LUMINA pe care acestea o emană, SINCERITATEA trăirii, PURITATEA și CANDOAREA cu care artista se apropie de subiect, și aș spune, fară să greșesc, EVLAVIA ce respiră în pânzele ei. Praporii Antonelei Giurgiu ne relevă o stare de spirit ambivalentă, artista trăind intens între INTERIORIZARE și STRIGĂT DE BUCURIE, între HOTĂRÂRE și SMERENIE. Fără doar și poate, lucrările sunt O SĂRBĂTOARE A CULORII, A LUMINII, A CUGETULUI .”, spune Dr.OLIMPIA COMAN-SIPEANU.
