Steven Wilson, Leprous, ROME, Zeal & Ardor şi Distorted Harmony sunt primii artişti confirmaţi la cea de-a 13-a ediţie a festivalului ARTmania, ce va avea loc în perioada 27 – 28 iulie 2018, în Piaţa Mare a cetăţii medievale a Sibiului. Şi în 2018, festivalul îşi propune să ofere pe durata celor două zile de concerte un line-up variat, prin care să îi aducă în fața fanilor pe unii dintre cei mai cunoscuţi artişti ai momentului.
Steven Wilson, adus în premieră în România de ARTmania Festival, este un nume care nu mai are nevoie de prezentări. Fondator al binecunoscutei trupe „Porcupine Tree” și a altor proiecte de succes, artistul englez este unul dintre cele mai cunoscute şi prolifice nume ale scenei muzicale internaţionale – un adevărat icon care, de aproape jumătate de secol, îşi lasă, prin creaţiile sale, amprenta asupra unor genuri variate, precum progresiv, psihedelic şi nu numai.
Scrie, înregistrează şi produce muzică de la vârsta de 10 ani, primul contact cu această artă avându-l la numai 8 ani, când a început să asculte Pink Floyd (“Dark Side of The Moon”) alături de tatăl său şi albumul „Love to Love You Baby”, al artistei Donna Summer. Tot la această vârstă a început să experimenteze şi să dezvolte tehnici de producţie muzicală. Primele compoziţii proprii şi-au făcut apariţia la mijlocul anilor ’80, decadă la finalul căreia Wilson a lansat două proiecte care i-au asigurat intrarea în lumea muzicală profesionistă: „Porcupine Tree”, ce explora ritmurile psihedelice, progresive și abordările înrăznețe ale muzicii anilor ’70, și „No Man”, rezultat al colaborării sale pe termen lung cu artistul Tim Bowness.
Lucrurile au început să evolueze rapid cu Porcupine Tree, cel de-al doilea album, „Up the Downstair” (1993) fiind apreciat de „Melody Maker” drept o „capodoperă psihedelică […], unul dintre albumele anului”. Următoarele lucrări au atras tot mai mult atenția presei și aprecierea criticilor și fanilor, trupa ajungând să fie considerată de multe voci drept „Pink Floyd al anilor nouăzeci”. „In Absentia”, lansat în 2002 sub un label cunoscut (Lava Records, USA), a intrat în topurile europene și este încă unul din top 3 cel mai bine vândute albume Porcupine Tree. De asemenea, a câștigat premiul „Best Made-For-Surround Title” la Surround Music Awards (2004). Următorul album, „Deadwing” (2005) a obținut titlul de „Albumul anului” în cadrul Premiilor „Classic Rock magazine” și premiul „Best Made-For-Surround Title”. „The Incident” (2009), cel de-al 10-lea album de studio, a fost nominalizat la premiile Grammy și a fost urmat de un turneu cu show-uri sold out pe unele dintre cele mai cunoscute scene, precum: Radio City Music Hall (New York) și Royal Albert Hall (London). Toate acestea au făcut ca în 2010, trupei Porcupine Tree, fondată de Steven Wilson, să îi fie recunoscut titlul de cel mai renumit band „underground” din lume.
Din 2003, Steven Wilson, a început să compună și să producă muzică și sub propriul nume, noile lucrări incluzând abordări și tratamente muzicale inedite aplicate inclusiv unor piese cunoscute ale unor artiști ca: Alanis Morissette, Abba, The Cure, Momus, Prince sau Donovan. Din punct de vedere stilistic, acest lucru i-a permis lui Wilson să-și extindă paleta muzicală abordată cu noi genuri precum muzica electronică sau “noise music”.
Primul album solo, „Insurgentes” (2008) a inclus 10 piese ce îmbină o gamă largă de ritmuri și stiluri, de la balade, la imnuri, la „industrial noise” și până la abordări „dark”, toate acestea având ca rezultat un album cu texturi foarte variate și surprinzătoare, înregistrat în studiouri din întreaga lume – din Mexic până în Japonia sau Israel. Cel de-al doilea album solo, „Grace For Drowning” (2011) a fost nominalizat la categoria ”Best Surround Sound Album” la cea de-a 54-a ediție a Premiilor Gammy și a intrat pe cele mai bune locuri din topurile germane, olandeze, britanice sau poloneze.
Printre proiectele sale muzicale trebuie menționată și colaborarea cu binecunoscutul muzician suedez Åkerfeldt, de la „Opeth”, colaborare care a avut ca rezultat albumul „Storm Corrosion”, cu puternice influențe de atmospheric rock și aranjamente orchestrale întunecate, inspirate de abordările lui Stott Walker și Talk Talk – unii dintre artiștii admirați de cei doi.
(„Talk Talk”, 1981-1992, este o formație britanică de synthpop/new wave, populară prin anii ’80. Trupa a ajuns cunoscută mai ales pentru hiturile „Talk Talk”, „Today”, „Such a Shame”, „My Foolish Friend”, „Life’s What You Make It” etc.).
Pe lângă compozițiile sale, Steven Wilson a devenit cunoscut și ca producător muzical, fiind foarte apreciat pentru standardele înalte ale lucrărilor sale. Dintre artiștii cu care a colaborat în această calitate se numără: Opeth (pentru care a produs și/ s-au mixat 4 albume), Anathema, artista norvegiană Anja Garbarek sau starul israelian Aviv Geffen.
În 2012, Steven Wilson a câștigat titlul de „Guiding Light” la „Progressive Music Awards” ca recunoaștere a contribuției importante pe care o are la dezvoltarea scenei muzicale internaționale.
Leprous, revin într-un eveniment ARTmania după șapte ani de absență. Trupa este noua senzație a metalului progresiv, una dintre acele “rising stars” ale scenei muzicale norvegiene. Este o formație vizionară, care nu se teme să experimenteze sau să surprindă și care sfidează orice încercare de încadrare în tipare. Într-o lume în care genul „progressive” oferă publicului atâtea opțiuni, este nevoie de mult curaj și de multă personalitate pentru a reuși să mai întorci privirile oamenilor către tine. Iar Leprous este una din aceste trupe.
Muzica lor este o compilație de stiluri, precum „progressive rock”, jazz sau „pure metal”, cunoscând influențe ale unor compozitori de muzică clasică sau artiști din diferite genuri, ca: Björk, Muse, Porcupine Tree, Massive Attack, Ulver, Opeth sau Radiohead. Primele albume ale trupei „Tall Poppy Syndrome” (2009), „Bilateral” (2011) sau „Coal” (2013) au atras atenția presei și aprecierea publicului, în timp ce „The Congregation” (2015) le-a adus celor de la Leprous șansa de a participa la un turneu mondial. Ultimul lor album, „Malina” (2017) a fost întâmpinat cu entuziasm de critici, fiind apreciat drept un mix complex de sound-uri poliritmice îmbinate cu versuri incisive, cu o atmosferă melancolică și cu pasaje vocale melodioase. Albumul reprezintă o schimbare de direcție muzicală și vizuală, fiind cu totul diferit de lucrările cu care formația și-a obișnuit fanii. Acesta este și unul dintre motivele pentru care înregistrarea lui a durat de patru ori mai mult decât orice alt album de până acum.
De-a lungul carierei lor, Leprous a cântat alături de unele dintre cele mai cunoscute nume ale scenei muzicale internaționale, precum: Amorphis, Therion sau Opeth.
ROME va urca pentru prima dată pe scena ARTmania Festival, fiind considerată una dintre cele mai importante trupe ale genului de neofolk și martial industrial. Înființat în 2005 de luxemburghezul Jerome Reuter, acest proiect muzical a devenit cunoscut drept „arhitect al melancoliei”, o temă centrală a compozițiilor ROME.
Numele trupei este un derivat al prenumelui fondatorului, iar influența pieselor provine de la lucrările unor autori precum Jacques Brel, Leo Ferre, Albert Camus sau Jean Genet.
ROME creează peisaje muzicale cinematice, cu o identitate aparte, împletind pasiunea pentru istorie și pentru profunzimea poeziei cu o muzică de inspirație acustică, ce include tușe diverse – de la chanson-ul franțuzesc, la darkwave, la notele amărui și angoasante ale post-punk-ului englezesc, la dark ambient, apocalyptic folk, acoustic rock sau cold wave. Toate acestea cuprinse în aranjamente muzicale complexe și neobișnuite ce transformă lucrările ROME într-o experiență muzicală surprinzătoare și memorabilă. La începutul anului viitor, trupa va scoate un nou album ale cărui piese vor putea fi ascultate de fanii trupei în cadrul festivalului ARTmania.
Zeal & Ardor, în premieră în România, este un proiect de “avant-garde metal” fondat în 2014 de muzicianul elvețian Manuel Gagneux (cunoscut și datorită „Birdmask”, un proiect de „chamber pop” în care a fost implicat). Zeal & Ardor are deja la activ un album, „Devil is Fine”, iar muzica sa reprezintă locul de întâlnire al unor genuri muzicale foarte variate: un mix de „avant-garde metal”, cu influențe spirituale și ritmuri tribale, adâncite de profunzimile black metal și de schimbări surprinzătoare imprimate de abordările rock-ului experimental.
Distorted Harmony, în premieră în România, este una dintre cele mai cunoscute trupe de „progressive metal” din Israel, care s-a făcut remarcată prin abordarea modernă pe care a imprimat-o metalului clasic progresiv. Fondată în 2010 în Tel Aviv, de Yoav Efron (producător și clape) și Yogev Gabay (tobe), trupa are deja la activ două albume de studio, „Utopia” (2012) și „Chain Reaction” (2014), lucrează la cel de-al treilea material și a urcat pe scenele unora dintre cele mai cunoscute festivaluri europene sau americane, precum: „ProgPower Europe” (2016), „Haunted Sky Festival” sau „ProgPower USA” (2017).
Abonamentele pentru Festivalului ARTmania 2018 s-au pus în vânzare în rețelele Kompostor, Eventim, MyTicket și iaBilet, primele abonamente având un preț special de 150 lei/ buc., valabil până la finalul lunii decembrie 2017. Din ianuarie 2018 prețul unui abonament va fi de 190 de lei/ buc.
