Succesul înseamnă muncă multă, sacrificii, renunțarea la ieșirile cu prietenii…lucruri greu de realizat, mai ales atunci când ești adolescent. Dar un tânăr sibian a făcut toate astea, iar satisfacția reușitelor a fost mare. Pentru că așa e în dans- trebuie să muncești, să repeți, să transpiri, ca să devii campion. Iar Daniel Rasă asta este.
Dans, dans, dans…
Daniel are acum 22 de ani, dar de mai bine de 10 ani se numește ca fiind dansator. ”Am început dansul acum 10 ani, când părinții m-au dus la Palatul Copiilor, iar acolo am ales dansul. Am vrut să învăț să dansez pentru că la toate petrecerile dansau doar fetele, iar băieții stăteau pe margine”, își amintește Daniel. Acesta a fost însă doar începutul, pentru că de la o simplă dorință de a învăța niște pași de dans, Daniel a ajuns să îi placă asta din ce în ce mai mult. ”M-am mutat apoi la un club de dans, pentru că mi-am dorit să învăț mai mult, să evoluez. Îmi plăcea foarte tare și nu vroiam să renunț”, spune Daniel.
Așa a ajuns să danseze cu partenera lui, Dariana. ”La început nu ne-am înțeles foarte bine, dar cu timpul ne-am acomodat. De 10 ani dansez doar cu ea. Este foarte important să ai același partener, pentru că în timp înveți să comunici doar din priviri, din gesturi, se crează o legătură. Dacă schimbi partenerul trebuie să o iei de la început, și e foarte greu. Legătura asta între parteneri nu se face în câteva zile, și e foarte importantă, pentru că dacă ea nu există, nu se poate face nimic”, spune Daniel.
Campion
Daniel, împreună cu partenera sa, au câștigat mai multe titluri. ”Chiar în 2007, când am început, am participat la primul concurs, la București, nu rețin ce loc am ocupat, dar succesul a venit mai apoi, după muncă multă”, spune Daniel.
De trei ori consecutiv Daniel a obținut titlul de campion național, iar de două ori, la un concurs internațional la Berlin a ocupat locul trei, apoi de două ori locul întâi (în două zile de concurs).
Printre aceste premii deloc de neglijat, sibianul a participat la peste 100 de concursuri în țară și străinătate.
Sacrificii și multă muncă
Ca să ajungă însă la nivelul de performanță de acum, Daniel a adunat poate zeci de mii de ore de antrenament. Performanța, în dans, sau în orie alt domeniu, presupune eforturi susținute. ”Trebuie să faci și sacrificii. De exemplu, în liceu nu ieșeam cu prietenii mei la suc. Preferam să fac antrenamentul, pentru că sucul acela îl puteam bea și în week-end. Pentru mine a fost deosebit de important să mă perfecționez, să studiez, să învăț cât mai mult din această artă”, spune Daniel.
Acum, Daniel spune că nu mai are emoții atunci când intră în concurs. ”Mă gândesc la cum să arăt cât mai bine acolo, pe scenă, produsul finit să iasă bine și să placă publicului. Mă concentrez la muzică, la mișcări…e un sentiment extraordinar atunci când dansezi. Deși pare un clișeu, e magic!”
Îi învață și pe alții
Dacă la început dansul pentru Daniel a fost un hobby, acum este performanță și profesie. Și-a luat licența de arbitru și este în anul II la școala de antrenori. Îi învață deja pe sibieni cum să se miște pe muzică. Și reușește chiar și cu cei mai puțin talentați.
”Am cursanți chiar și de 70 de ani. Vin constant, spun că dansul le dă o stare de bine, îi face să se simtă altfel… Este foarte important ca oricine să știe ceva mișcări de dans. Pe lângă faptul că faci mișcare, poți comunica mai ușor, te poți integra mai ușor. Nu există ca cineva să plece de la cursurile mele fără să fi învățat ceva. Mulți au venit spunând că ei nu pot să danseze. Este adevărat că nu vor face performanță, dar au învățat să se miște o dată cu ritmul, au căpătat o oarecare mobilitate, au făcut progrese care i-au mulțumit”, spune Daniel.
Așa că dacă simțiți că trebuie să schimbați ceva în viața voastră, nu ezitați să dansați. Vă spune un profesionist că ajută la starea de bine, și tot el vă ajută să o obțineți.
