Cristi Cojocariu este un nume care poate nu vă spune prea multe. Dacă însă o să îi vedeți fotografiile, cu siguranță că nu îl veți uita. Și asta pentru că la doar 20 de ani este unul din cei mai buni fotografi. E adevărat, încă învață, dar promite extrem de mult. Iar pasiunea cu care vorbește despre cadre, lumină, încadrare…este molipsitoare. La fel și fotografiile lui. Îți dorești să le privești și să le tot privești…
Cu aparatul în mână de când se știe
Cristi Cojocariu se poate numi fotograf cu mulți ani în urmă. De când era mic i-a plăcut fotografia, chiar dacă nu o înțelegea.
”Eram micuț și îmi aduc aminte că luam camerele părinților și ei mă certau mereu că stric filmul. Eu nu înțelegeam de ce mă ceartă, că doar eu făceam poze… Mi se părea cel mai normal lucru pe care puteam să îl fac”, își amintește Cristi.
Și așa dintr-o joacă, totul a devenit serios. Cristi a crescut cu aparatul de fotografiat în mână, iar în 2014 a făcut primele fotografii la un eveniment mare. ”Am fotografiat Raliul Brașovului. A fost prima experiență de acest gen. Anul următor, la Raliul Aradului, atunci am făcut una din cele mai bune fotografii, și asta din greșeală. M-am împiedicat și am apăsat pe buton din greșeală, dar fotografia a fost una reușită…”, povestește Cristi
Student la Londra
Cristi dorește să își transforme pasiunea în carieră, și pentru asta spune el, trebuie să studieze. Așa că a aplicat la University of East London, specializarea fotografie, unde învață acum în anul 2. Este unul din foarte puținii români care au studiat acolo. ”Portofoliul a contat cel mai mult, 70%. Consider că pentru a face o carieră în fotogtafie trebuie să și studiezi. Talentul este important, dar e nevoie și de muncă. Sunt puțini cei care studiază fotografia, mulți cred că a fi fotograf înseamnă doar să apeși pe buton”, crede Cristi.
După ce va termina cei patru ani de facultate Cristi își dorește să continue studiile cu un master în Australia, unde să învețe să facă fotografie de film.
Expediție în Myanmar
După ce a fotografiat tot felul de evenimente, competiții sportive și locuri, Cristi a ajuns în Myanmar într-o expediție foto organizată. Acolo, povestește el, a întâlnit locuri excepționale, lumini care dau fotografiilor un aer special și care nu mai au nevoie de niciun retuș. ”Locurile de aici sunt incredibile, sunt perfecte pentru fotografii. Experiența din Myanmar înseamnă enorm pentru mine, mai ales că mă aflu aici alături de unii din cei mai buni fotogtrafi din România, de la care am de învățat enorm. Fotografia de travel este cea care îmi place cel mai mult, așa că locul acesta nu poate să îmi ofere decât lucruri extraordinare”, spune Cristi, chiar din Myanmar. În luna ianuarie Cristi, împreună cu colegii săi de expediție vor avea o expoziție cu fotografiile din Myanmar, la București, iar la Sibiu, Cristi își dorește o expoziție personală.
Pe lângă fotografia de travel, lui Cristi îi plac evenimentele sportive. ”În travel și sport nu ai cum să te întâlnești de două ori cu aceeași situație. Lumina se schimbă, la fel fazele din sport…totul este mereu nou, chiar dacă revii în același loc. Aceasta este provocarea”, spune Cristi.
Expresivitatea dă cea mai bună fotografie
Din 2014, de când Cristi s-a apucat ”serios” de fotografie, a adunat peste 480.000 de fotografii. Pe măsură ce face altele și altele, are preferata lui. ”De fiecare dată, cu fiecare ședință, mi se pare că o fotografie e cea mai bună de până acum. Important este însă ca o fotografie să transmită ceva, indiferent că este un portret, că e un peisaj…emoția pe care o transmite e cea care face ca o fotografie să fie bună, expresivă. Important e mesajul, nu povestea din spatele ei”, spune Cristi.
Fotograful sibian spune că și-ar dori să îl fotografieze pe Barack Obama. ”Am cumpărat cartea scoasă de fotograful lui, iar pozele sunt absolut extraordinare. Obama este atât de expresiv, el cât și familia lui, sunt niște modele extraordinare pentru fotografie. Mi-aș dori să îl fotografiez”, se destăinuie Cristi.
Cât despre evenimentele care nu trebuie pozate… ”Am fost rugat o dată să fotografiez o înmormântare, dar am refuzat. Mi s-a părut mult prea morbid, asta nu aș putea fotografia niciodată”, spune Cristi.