În ultimii ani mocănița a devenit o atracție pentru locuitorii județului Sibiu și nu numai, pentru că foarte mulți dintre turiștii veniți aici au auzit de vechiul mijloc de transport și au și fost la o plimbare pe Valea Hârtibaciului. Prea puțini însă s-au bucurat de acest privilegiu, și asta pentru că mocănița nu iese la plimbare decât de 2-3 ori pe an. Iar anul acesta și-a ”epuizat” ieșirile.
Ieșiri puține,profit 0
Cei care apucă să facă o plimbare cu mocănița pe Valea Hârtibaciului sunt privilegiați, și asta pentru că ieșirile micuțului tren sunt foarte puține. ”Pentru aceste plimbări noi închiriem mocănița, pentru că nu este a noastră. Trebuie să plătim transportul ei până aici, să plătim mecanicii, care acum, ultima dată de exemplu, au venit din nordul țării. Așa că la aceste plimbări noi ieșim mereu pe 0, nu facem niciun profit. De aceea sunt foarte greu de organizat aceste plimbări”, explică Mihai Blotor, președintele Asociației Prietenii Mocăniței.
Anul acesta mocănița și-a încheiat misiunea, așa că doritorii unei plimbări cu plecare din gara cornățel trebuie să aștepte până anul viitor.
O luptă surdă de 10 ani
Asociația Prietenii Mocăniței se luptă de 10 ani să refacă traseul vechi pe care circula trenul: Sibiu- Agnita-Sighișoara și deviația de la Cornățel la Vurpăr. Birocrația și lipsa fondurilor însă, nu au reușit decât să pună bețe în roate proiectui și astfel, după atâția ani, doar 7 kilometri de șină ferată sunt funcționali.
”Cei care lucrează la refacerea șinelor sunt voluntari. Nu ne plătește nimeni, venim în week-end-uri să lucrăm la șine. Este extraordinar de greu, pentru că trebuie să cărăm piatra spartă, să refacem traversele, și toate fără vreun utilaj care să ne ajute”, spune Mihai Blotor, președintele Asociației Prietenii Mocăniței.
Pe terenul pe care se află șinele mocăniței se bat mai multe societăți din Ministerul Transporturilor, iar linia este a unei companii din cadrul aceluiași Minister, care nu are niciun interes să o transforme în ceva utilizabil. Așa că voluntarii asociației se luptă cu morile de vânt. ”Ne asumăm un risc, pentru că la un moment dat proprietarii pot veni să desfacă șinele, pentru că pe terenul acela vor să construiască cine știe ce, sau să îl utilizeze altfel. Dar noi sperăm totuși ca acest lucru să nu se întâmple, iar mocănița să circule pe distanțe din ce în ce mai mari”, spune Mihai Boltor.
Așa că dacă ați fost cu mocănița sau dacă vreți să va plimbați în anii care vin, dați o mână de ajutor voluntarilor. Ei sunt optimiști și speră ca într-o zi mocănița să ajungă până la Sighișoara. Pentru asta e nevoie atât de mână de lcuru, cât și de fonduri pentru materialele folosite la recondiționarea șinei.
