Cu siguranață, nu merită să amestecăm religia cu Festivalul „Sus pe muntele din Jina”, mai ales cu ediția din acest an. Cine a făcut-o nu crede nici în tainele religiei, nici nu cunoaște ce înseamnă acest festival folcloric intrat în tradițiile locale. Organizatorii festivalului l-au invitat de mult pe solistul Cristian Pomohaci, preotul, numai că, între timp, acesta a devenit suspect de pedofilie. Motiv pentru care înaltul cler al BOR l-a scos din rândul slujitorilor altarului. Scurt. Fără multe comentarii. Și-atunci de unde și până unde cazul lui – prin modul exuberant în care a fost primit Pomohaci de publicul festivalului – ar demonstra că religia spală oamenii pe creiere? O fi căzut preotul Pomohaci în dizgrația instituției bisericești (posibil, chiar și a unor enoriași), dar vedeta cu același nume rămâne idolul fanilor săi.
În opinia mea, organizatorii edițitiei din acest an a festivalului nu puteau risca rezilierea unilaterală a contractului cu Pomohaci, după cum nici nu puteau să-l oprească să vină la Jina. Așadar, din perspectiva autorităților locale, nu văd vreun lucru necurat. Toată tevatura mediatică pe seama prezenței preotului caterisit la festival este gratuită. Cum gratuită este și aluzia altei vedete din show-biz-ul românesc, Florin Călinescu, la „spălarea de creiere”, pusă pe seama impostorilor religioși. Așa ceva să întâmplă, la noi, prin intermediul și al multor altor impostori, pe care oamenii îi urmăresc, pe micile ecrane, seară de seară. Marea problemă a societății noastre nu este libertatea pe care fiecare om și-o trăiește cum vrea ori consideră că-i este mai de folos. Marea problemă este că poporul creștin nu este convins că Biserica și Statul, al cărui contribuabil este, îi merită respectul cuvenit. Adică așa cum spune pilda dinarului. E-adevărat, totul poate fi din neștiință, dar și din practica vieții, de generații, în societatea noastră…
Din păcate, de-o perioadă lungă de timp, nici Biserica, nici Statul nu dovedesc știința și vocația atragerii respectului și încrederii sincere, din partea majorității românilor. Prea mulți preoți și prea mulți politicieni lucrează doar pentru câștigul facil de popularitate (după cum s-a văzut – cu clopul și fluierul – și la Jina). Preoțimea și clasa politică nu par convinse că nu există contradicții între responsabilitățile civice și obligațiile religioase ale oamenilor. Se „lucrează” pe cont propriu, de parcă fiecare și-ar asigura sprijinul propriului „popor”. Așa s-a ajuns la democrația noastră cu penali la vârf sau la succesul public al unui cântăreț anchetat pentru pedofilie… Și nu-i de mirare că poporul nu are reacții la politicile publice incompatibile cu interesele naționale de lungă durată. Sau că nu are pretenții de moralitate din partea aleșilor săi…
În încheiere, reiau, din presă, o declarație cu tâlc a „invitatului special” al jinarilor: „Dați-mi voie să fac o dedicație specială slujitorului sfântului altar aici, în Jina, părintelui dumneavoastră. Să-i sărut mâna sfințită și să-i spun prin intermediul cântecului lui Cristian Pomohaci: toată casa are o cruce, numa’ cine poate-o duce.” Mărturisire de suflet sau joc de scenă, cu sărutări de „mâini sfințite”? Mie unuia nu-mi inspiră crucea creștină! Mai degrabă povară lumească.