Andrei Pleșu a publicat, astăzi, un comentariu melancolic și moralizator despre elitele noastre politice și vorbele lor nemuritoare (http://adevarul.ro/news/politica/mica-antologie-lucruri-trasnite-1_59625e1e5ab6550cb8f17f8a/index.html). Nimic nou, pentru scriitorul nostru, cunoscut, de ani de zile, cu insistențele sale pitorești în demontarea imposturii din viața publică de la noi. Din păcate, talentul și eforturile sale n-au adus lumina împlinirii visului său. În timp, chiar dacă, în această tentativă istorică, n-a fost singur, Pleșu a rămas același critic profund și blând moralizator. N-am scăpat însă de dominația politică a unor personaje caragialești. Cu umorul lor involuntar nici nu te poți pune. E atât de firesc!, și te lasă pur și simplu spectator. Aproape că uiți cât de importanți sunt comedienii ăștia, specializați pe demolarea speranțelor noastre. Departe de-a fi profesioniști, din nefericire, ei se joacă însă cu o putere legitimată democratic. Nu cunosc alte țări în care procentul enormităților în decizii executive și al gafelor pline de umor negru, în spațiul public, să fie atât de mare, ca la noi.
În ultimul timp, unul din personajele cele mai des comentate de presă este dl Liviu Dragnea. După o apreciere sumară, aș spune că rivalizează chiar cu Donald Trump, „cel mai puternic om de pe planetă”, ridicat de conservatori, dat de pământ de democrații liberali. În orice caz, comentariile despre Trump și trumpism apar, în aceste zile, la „foc automat”. La fel ca președintele Statelor Unite, dl Dragnea a trecut de mult bariera ce separă persoana de personaj. Amândoi nu mai sunt doar persoane, după ce au căpătat trăsături de personaje desprinse din comedii umane de sfârșit de veac. Ca personaje pe scena publică, politicienii ăștia de vârf nu iau nimic în serios și pot născoci pe loc, cu zâmbete candide pe figură, tot felul de blestămății triste pline de umor…
Ultima lansată de dl Liviu Dragnea este cea pe care presa a prezentat-o cam așa: liderul PSD a descoperit vinovatul pentru toate relele pe care le suferă ca un martir, pe eșafodul programului său de guvernare. Este vorba de George Soros, celebrul magnat americano-iudeo-maghiar, pe seama căruia lideri i-liberali, din estul postcomunist, precum Viktor Orban, construiesc scenarii prin care își sperie propriii cetățeni, cu pericole capitaliste și corect-politice. Toate, din 1990, de când Soros finanțează rețele anti-naționale. Sigur, toate manevrele lui Soros, sub aparențele promovării societății deschise, urmăresc de fapt sărăcirea oamenilor, pentru a-i înlesni cumpărarea Europei central-răsăritene. Preluând ștafeta lui Orban, a venit rândul lui Dragnea să vădă în Soros un dușman de moarte, pentru el și PSD-ul lui: „Totul vine de la George Soros. Tot acest rău. E o campanie începută din februarie 2016 împotriva mea şi a PSD. E bine organizată şi finanţată. Nu pot opri creşterea popularităţii PSD şi a actului de guvernare. Măsurile de guvernare produc efecte. Vor doar să mă înlăture pe mine şi să distrugă PSD”. Curat vocea patriotului naționale!
Tot azi, Eugen Nicolicea, abonatul PSD la talk-show-urile bucureștene de scandal, a sărit în apărarea șefului: „Soros a plătit niște bani pentru ca niște oameni să ajungă în Guvernul României” și „a finanțat tehnocrați, inclusiv pe Dacian Cioloș”. Și-atunci, în această vară fierbinte, cum să nu văd mai mult ca prezentul – cel puțin, în viitorul apropiat al țării – cu multă și disperată melancolie andreiană?