În această lună, se împlinesc cinci ani de la tentativa de lovitură de stat, sub acoperire parlamentară, a USL – fosta majoritate împotriva naturii, între PSD & PNL. Presa vremii califica lovitura drept puciul USL, care a folosit cu abilitate diabolică majoritatea parlamentară, pentru a anihila instituţii fundamentale ale statului. Au trecut, deci, cinci ani, și PSD, susținut parlamentar de ALDE, o rămășiță a PNL-ului de altădată, continuă bătălia împotriva normalizării democratice a României. M-a convins de asta, în această dimineață, parlamentarul pesedist care s-a dus la sediul DNA, pentru a lua-o la rost pe șefa instituției, LCK, pe motiv că nu se prezintă în fața comisiei parlamentare pusă de actuala majoritate să ancheteze un eveniment obscur, din 2009, la care a luat parte. M-a convins că puciul PSD continuă (după episodul „marțea neagră”, din 2013) și bătrânelul trezit, în această dimineață, cu gândul de a-și manifesta, tot în fața sediului DNA, nemulțumirea față de LCK. Explozia pesedistă împotriva procurorului-șef, ce nu poate fi străină de contextul mai larg al revoltei unor politicieni, în frunte cu șefii celor două camere parlamentare, contra campaniei DNA, s-a produs, ieri, după ce CSM și-a dat avizul cerut de LCK, pentru concedierea a doi procurori din subordinea ei.
Aceasta poate fi o variantă scurtă de relatare a realității politice românești actuale. O realitate care, la zece ani după aderarea la UE, ne arată cât de departe suntem de idealul începutului istoric din 2007. Motivul de fond îl văd în neputința clasei politice românești de-a fi la înălțimea acestui ideal, respectiv al integrării societății noastre în rândul democrațiilor europene consolidate. Pentru mine, tot ce se întâmplă, de-o vreme, la București, cu puterile statului – legislativă, executivă și judecătorească – este dovada unui haos social întreținut politic și mediatic. Iar principalii răspunzători sunt cei care conduc aceste puteri. Și este imposibil de susținut că, în prezent, acești conducători garantează separarea politică a acestor puteri. Degeaba avem alegeri libere, dacă reprezentanții noștri își etalează, aproape în fiecare zi, caracterele corupte de putere. Așa a ajuns spațiul public confiscat de diabolice mass-media bucureștene – subordonate ideologic și profesional unor lideri sau foști lideri compromiși de propria lor amoralitate și de propriilor lor decizii infestate de corupție. Iar efectul direct este împotmolirea reformelor integrării, vizibilă pentru oricine în dezastruoasa administrare a construcțiilor de autostrăzi.
N-am nici un motiv să cred că LCK este idealul anchetatorului incoruptibil, pus să-i vâneze pe marii corupți ai patriei. Poate se crede Robespierre, și-atunci n-ar avea ce căuta la DNA. Dar nici nu mă pot convinge campaniile vulgare mediatice îndreptate împotriva ei. Așa ceva nu reprezintă presa liberă. Asemenea campanii sunt posibile numai sub oblăduirea unor conducători corupți de bani și putere. Altfel, tot românul ar simți efectele instituțiilor statului specializate (har Domnului, avem destule!) în controlul activității demnitarilor. Mai mult, scandalurile publice n-ar fi încurajate de consumatorii lor cu atâta lăcomie, dacă n-ar fi întreținute și dirijate din umbră de lideri politici. Iar oamenii s-ar culca liniștiți că are cine să le protejeze drepturile și libertățile. Dar, în țara noastră, așa ceva nu este posibil, după ce răul bântuie pe micile ecrane, seri la rând. Numai răul televizat l-a scos, în dimineața asta, pe bătrânelul bucureștean din casă și l-a dus la sediul DNA, abuzând astfel de libertatea pe care o are, în loc să-și vadă de familie, copii și nepoți…
În opinia mea, așadar, asistăm, atât cât reușesc unele televiziuni bucureștene să mă convingă, la continuarea puciului PSD + codița liberală, început în iulie 2012. O contrarevoluție național-socialistă, condusă de un partid cu rădăcini comuniste, pe fondul unei societăți aflată încă în căutarea virtuților civice ale democrației.
