Nu este deloc o glumă proastă și cu atât mai puțin o păcăleală. Parlamentarii și-au aprobat în plen dublarea lefurilor și veniturilor, iar cei mai câștigați sunt cei din provincie. Aceștia ajung să bage în buzunar peste 58.000 de lei pe lună. Vorbim aici inclusiv de parlamentarii de Sibiu.
Parlamentarii noștri s-au prezentat imediat la serviciu pentru a vota dublarea lefurilor. După ce, prin noua Lege a salarizării, indemnizaţia lunară a fost stabilită la 13.050 lei pe lună, la care se adaugă şi sumele forfetare de 19.575 de lei pe lună, Birourile Permanente Reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au aprobat miercuri sumele de bani alocate aleşilor care nu locuiesc în Bucureşti sau Ilfov, în valoare de 6.525 lei pe lună. Așadar, un parlamentar poate încasa lunar 40.000 de lei.
În realitate iau bani mai mulți
Matematicianul Sergiu Moroianu a explicat pe Facebook că de fapt parlamentarii vor băga în buzunar peste 13.500 de euro lunar. „Teorema Parlamentului. Începând cu luna curentă, un parlamentar care nu are domiciliul în București (pcnadB) va incasa lunar aproximativ 58.300 lei, adică 13.500 euro.
Demonstrație: Pana în iunie 2017, suma încasată lunar de un pcnadB era de 25.060 lei. De la 1 iulie, indemnizația de bază s-a mărit de 2,33 ori, de la 5600 lei la 13100 lei. Toate celelalte indemnizații sunt indexate după cea de bază. Rezultă că indemnizațiile totale ale unui pcnadB ajung la 25060*2,33=58.300 lei lunar.
Din aceasta sumă, 13.200 lei trebuie justificați cu chitanțe pentru cabinetul parlamentar (pana în iunie 2017, era vorba de 5700 lei). Așadar, pcnadB-ului ii rămân în buzunar 45.100 lei și nu 40.000 cum neglijent se afirmă în posterul atașat. In plus, pentru fiecare asistent parlamentar existent, pncadB-ul nostru va putea să-și mai angajeze încă 1,33 asistente noi. In virtutea acestei teoreme, putem formula următoarea Conjectură: Niciun pcnadB nu-și va publica în următorii 3 ani și jumătate, în mod complet și transparent, sumele totale primite de la stat sub formă de indemnizații. Conjectura pcnadB afirma că, deși știm la modul teoretic cât câștigă pcnadB-ii, nu vom putea măsura efectiv aceste sume prin metode verificabile. Incertitudinea privind aceste sume nu poate cobori sub anumit un nivel critic, numit „prag de (dis)onestitate al pcnadB” și măsurat empiric ca fiind întotdeauna mai mare decât raportul dintre venitul unui pncadB și venitul mediu net. Cu alte cuvinte, prin natura sa, pncadB-ul va tinde să pretindă că nu câștigă mai mult decât salariul mediu pe economie”.