Testul Johannis

26.06. ora 11.00. Profit de cele câteva ore, până la debutul negocierilor dintre președintele României și liderii partidelor parlamentare, în vederea desemnării noului premier, ca să-mi exprim public îndoiala că președintele Klaus Johannis va face un pas înainte, pe calea unei noi politici. Sigur, cu actuala configurație parlamentară. După cum a declarat, săptămâna trecută, la Bruxelles, președintele dorește un premier fără probleme penale, o persoană integră, sprijinit de o majoritate parlamentară și, atenție!, care să-l convingă că „are capacitatea să conducă un guvern”. Dacă primele sunt „la ordinea zilei”, condiția din urmă mi se pare pe cât de interesantă, pe atât de riscantă. În același timp, este inedită, pentru politica  noastră. Despre un viitor premier, am auzit, până acum, doar de înțelegeri între aliații electorali, pe care președinții s-au grăbit să-i nominalizeze, pentru că ori au fost înțeleși cu câștigătorii alegerilor, ori n-au avut încotro, de frica anticipatelor. Numai Traian Băsescu, după câtre știu, n-ar fi ezitat, la începutul lui 2005, să provoace alegeri anticipate. Dar, până la urmă, a fost obligat (?) să meargă pe varianta majorității politice formată ad-hoc, pe care el însuși a calificat-o imorală. Și imorală s-a dovedit guvernarea Tăriceanu, după ce ajunsese premier în numele „Dreptății și Adevărului”…

Așadar, de data asta, profesorul Johannis anunță ceva despre care ne putem doar închipui ce poate însemna. Dacă o luăm în serios, pretenția de a fi convins de abilitățile unei persoane (teoretic) necunoscute, în conducerea puterii Executive a statului român, este extrem de mare. Cine poate îndeplini o asemenea condiție? Și cum o poate dovedi, în ora sau jumătatea de oră pe care o va avea la dispoziție, în fața președintelui? O fi având președintele experiența verificării cunoștințelor la nivelul elevilor de liceu, dar aici subiectul este cu totul altul. De aproape trei decenii, ne chinuim să găsi oameni pregătiți pentru a guverna. Mai ales să fie primii între guvernanți. Ne-a convins clasa politică, așa dominată cum a fost (și este) de mentalitățile formate în vremurile de dinainte de 1990 sau inspirate, după, de activiștii acelor vremuri, deveniți democrați de conjunctură. Ultimul exemplu este Sorin Grindeanu, tânăra speranța de acum șase luni, trimis al plimbare, săptămâna trecută, prin forța moțiunii de cenzură a propriului partid. Și, mai grav, după ce pierduse sprijinul politic al majorității care l-a investit…

Sunt sceptic în ce privește rezultatul testului Johannis, de astăzi. Cu pretenția imposibil de îndeplinit, aceea de a fi convins de un candidat că „are capacitatea să conducă un guvern”, președintele dorește, în opinia mea, alegeri anticipate. Numai provocând o confruntare electorală, pot fi șanse noi să apară oameni capabili să salveze România. Prin scandalul Grindeanu, majoritatea PSD+ALDE s-a descalificat și nu poate emite pretenția de-a poseda asemenea capacități. Iar despre un guvern minoritar, format de actualele partide parlamentare, nici nu poate fi vorba. Și mai e cava. La jumătatea mandatului său, Klaus Johannis știe că numai o guvernare stabilă, legitimă și eficientă îi va asigura succesul în  2019. Și, evident, mai speră în șansa și capacitatea partidului său să-i asigure o asemenea guvernare.

Ora 10.00 p.m. Mare prostie făceam dacă n-aș fi participat la concertul extraordinar al Orchestrei Române de Tineret, una din cele mai bune formații simfonice, din câte ne-au vizitat orașul! Mai exact, dacă preferam să rămân acasă ca să-l ascult pe Klaus Johannis. Târziu, dar m-am convins: testul Johannis a fost un fâs. Mai frumos spus, alarmă falsă! M-am înșelat. Dar, sincer, am crezut că, în sfârșit, omul nostru de la Cotroceni și-a luat inima-n dinți, și s-a hotărât să pună picioru’n prag, adică să facă un pas decisiv pentru un alt fel de politică. În cazul de față, e vorba de nominalizarea premierului, după o moțiune de cenzură victorioasă. Johannis a preferat „stabilitatea” și a uitat de analiza candidatului, după criteriile pe care le-a anunțat cu gura lui. Care va să zică Mihai Tudose este omul pe care președintele îl vede curat juridic, integru și capabil să conducă un guvern. Mă opresc la „capabil” și-i dau cuvântul raportului PSD de evaluare a guvernului Grindeanu, în care Tudose a fost ministrul Economiei: „În domeniul Economiei, Guvernul nu a reuşit să îndeplinească nicio măsură complet, ci doar parţial, două măsuri”. Concluzia? Dragnea a vrut doar capul lui Grindeanu! Dar și-a arătat mușchii, și a picat tot guvernul, după refuzul lui Grindeanu să-și dea demisia.

Eu, însă, n-am nimic cu PSD-Dragnea, de la care nici nu mă pot aștepta la comportamente politice principial-fundamentale, fără de care democrația seamănă cu un zbor deasupra unui cuib de cuci. Eu am ce am cu președintele nostru. Mai bine nu anunța ce pretenții are de la candidatul pentru funcția de premier. Johannis s-o fi gândit, vorba unui prieten, că e timpul vacanței de vară, și ce rost ar fi avut să-și complice programul… A dat-o pe „stabilitate”, c-așa dă bine și afară… Cred că liniștit putem spune: „Adio, reforme pas cu pas! Adio, un alt fel de politică!” De fapt, nici Johannis nu mai crede în al doilea său mandat. Oricum, pentru el, e mult și unul.