20.06. Ora 11.30 a.m. Derivă totală, în PSD! Pus pe fapte mari, Liviu Dragnea s-a agățat de „umbrela de ploaie” a guvernelor postdecembriste: UDMR. A acceptat condițiile puse de maghiari, ca să-i poată face plecați pe Sorin Grindeanu și maestrul său de lovituri de stat, VV Ponta, din Palatul Victoria. Un fel de acord de criză, vezi doamne. Eu vă dau legea ce v-ar permite autonomia culturală, voi votați, mâine, moțiunea de cenzură. Pe de altă parte, maestrul Ponta vrea congres și să plece Dragnea de la conducera PSD. Halal politică dâmbovițeano-teleormăneano-doljană!
Problema e că, la această oră, convenția Dragnea-UDMR a picat la Senat. Probabil și-or fi dat seama unii că nu ține să te învoiești pe legi importante, în situații de criză. Mă gândesc că mai sunt oameni de treabă, în întreprinderea noastră legislativă cu răspundere limitată. Nu se poate! Ăștia – Dragnea și-ai lui – vor să dea ceasul democrației înapoi. Doamne, dar nici chiar așa: nu se poate să scoți legi pe picior, când ți-e frică de ziua de mâine. Păi, legile sunt pentru multe zile înainte, nu doar pentru un simplu joc de culise. Pardon, pentru niște manevre oculte de curățire a celui mai mare și tare partid, înainte de-a găsi soluția guvernării stabile a țării ăștia. Aici am ajuns, doar într-o săptămână, de când ne-am pomenit cu războiul celor trei roze pe capul nostru. Ne holbăm la Dragnea & Tăriceanu, cum se târguiesc cu veșnic nemulțumiții noștri concetățeni de istoria României moderne, și la Grindeanu & Ponta care amenință cu victoria lui… Johannis asupra PSD. Adică a președintelui ales de poporul ascultător. Iar poporul ascultător e supus la toate caznele posibile, chiar de aleșii săi cei mai aleși, acum șase luni… Cine mai poate înțelege ceva? Asistăm la un tele-show macabru, cu vedete ghidate de instincte bolșevice.
Îmi vine să spun: adio întărirea statului de drept! Adio sincronizare cu principiile democrației și angajamentele asumate de România, în fața Uniunii Europene! Stau cu gura căscată și mă întreb tâmp: aflat, în aceste zile, în periplul său super-diplomatic, prin cancelariile occidentale, cum le traduce Johannis omologilor săi unși cu toate alifiile democrației, chestia cu PSD se joacă cu țara’n bumbi?
Ora 4.30 p.m. Știrea după-amiezei este că a picat înțelegerea de culise între partida lui Dragnea și UDMR. Așadar, udemeriștii nu vor vota, mâine, moțiunea de cenzură a PSD+ALDE contra guvernului PSD+ALDE. Era normal, nu pentru că s-a deșteptat naționalismul politicienilor români (chiar dacă, trebuie să admit, acesta a fost motivul retragerii UDMR din negocieri), în apărarea țărișoarei, ci pentru că era nefiresc să tratezi legi importante ca la piață. Parcă e un făcut: când sunt în opoziție, udemeriștii cer legi în spiritul integrării europene; iar când sunt la putere, fac pe placul conservatorilor români de stânga sau de dreapta. Adică își pierd avântul reformator. Acum, ca să-l bată pe Grindeanu, Dragnea era în stare să le dea udemeriștilor pe tavă autonomia (ei zic culturală, dar n-au lămurit pe nimeni ce înseamnă cu adevărat), fără ca țara să fi trecut prin reforma administrației publice și a reîmpărțirii teritoriale. Și chiar Dragnea știe de ce… Trianonul, bată-l vina!, nu le dă pace udemeriștilor să-și dorească, în primul rând, integrarea europeană a României. Dar despre acest subiect, se va vorbi mult și scrâșnit, la anu’.
Ora 10.30 p.m. Suntem în preziua votului care nu va aduce sfârșitul crizei create de PSD. Urmărim cu sufletul la gură o dispută demnă de literatura absurdă. România nu va fi câștigătoare nici dacă moțiunea grupării Dragnea-Tăriceanu va trece, nici dacă gruparea Grindeanu-Ponta va rămâne la Palatul Victoria. Pur și simplu, pentru criza politică din țară nu contează. Criza va fi la putere, până când Dragnea+Tăriceanu vor împărți cărțile pe masa jocului politic. Așa ceva Frantz Kafka își putea imagina acum un secol, când mijeau zorii dictaturilor, în Europa. Acum, însă, ne bucurăm de toate libertățile și degeaba. Lucrarea subversivă a lui Dragnea de a-și înmulți, mâine, susținătorii cu voturile aleșilor UDMR-iști, a trezit leul naționalist, care a început să ragă prin parlament. UDMR zâmbește în colțul gurii, cu conștiința datoriei împlinite, de parcă i-ar spune Europei: „Nu v-am spus noi că regățenii nu sunt în stare să conducă o țară?” Ziua de mâine va trece, criza va rămâne. După ultimele două zile, nu mai pot să-mi imaginez altceva.
