După atâta frenezie generată de FITS, e dificil de spus câți sibienii au știut de organizarea dezbaterii cu tema familiei tradiționale, la Biblioteca ASTRA, la inițiativa organizației locale a USR. Am răspuns invitației de a participa la eveniment, vineri, 16 iunie, cu speranța că voi afla lucruri interesante, mai ales despre Coaliția pentru familie, inițiatoarea unui posibil referendum, solicitat de 3 milioane de petiționari, ce ar urma să ducă la modificarea prevederilor constituționale privind conceptul de familie. Mai exact, se cere definirea expresă, în legea supremă, a familiei ca unirea liber consimțită nu între soți, cum e acum, ci între bărbat și femeie. Tema dezbaterii a fost Familia modernă vs Familia tradițională. Mai apropiat de realitățile de azi, însă, cred că subiectul ar fi fost: Familia, în actuala etapă istorică, și la ce perspective ne putem aștepta. Personal, nu văd de ce familia este tradițională sau modernă. N-am auzit tinerii de azi să-și dorească o varianta sau alta. Familia există illo tempore, și orice abordare de tip tradiție vs. modernitate mi se pare nerealistă.
Cu aceste premise, am luat parte la dezbaterea de la ASTRA, apreciată de participanți foarte reușită. Conferențiarii au prezentat prelegeri interesante, iar asistența s-a dovedit dornică de interactivitate. Începutul le-a aparținut specialiștilor în sociologice și morală creștină, după care discuția s-a rezumat (oare de ce n-a mirat pe nimeni?) la pericolul posibilei recunoașteri oficiale, și în România, a „familiei homosexuale”. Artizanul acestei limitări a fost, cum era și de așteptat, preotul profesor Constantin Necula. Devenit, în ultimii ani, vedetă mass-media, datorită oratoriei sale tumultuoase, cu priză la tinerii de azi, profesorul Necula s-a dezlănțuit, cu verbul său aprins, împotriva societății anti-tradiționale. „M-am săturat de minciunile împotriva familiei româneşti”, a declarat pr. Necula, din păcate fără a detalia. Din vorbele sale am înțeles că nici corectitudinea politică și discriminarea pozitivă aflate în arsenalul politicilor postmoderne nu-i sunt pe plac. De virulența consilierului mitropolitan nu i-a scăpat nici mediul nostru politic, imoral și inconștient de pericolele ce planează asupra familiei tradiționale: „ (…) nu te poţi baza pe niciun partid din România atunci când vrei morală – nu pe oameni din partid, ferească Dumnezeu!, dar pe nicio structură de partid (cum vine asta?, morala e individuală – n.m.) – şi, în general, este bine să nu te aliezi cu niciun partid, dacă vrei să faci ceva pentru ţara ta şi să iasă bine”. Momentul apoteotic a fost când părintele și-a mărturist o mare dorință și o convingere neclintită: „Sper din toată inima să înţelegem un singur lucru: familia tradiţională nu este negociabilă cu niciun partid, cu nicio ideologie şi cu nicio atitudine”. Punct*.
De fapt, mai întâi a fost intervenția deputatului Dan Barna. Domnia sa a prezentat un punct de vedere (am înțeles că e și al USR, motiv ce a contribuit la demisia președintelui Nicușor Dan) neîncrezător în rostul și oportunitatea demersului politic pentru modificarea Constituției: „Tema familiei tradiţionale a devenit modificarea în Constituţie a termenului căsătorie între soţi cu căsătorie între un bărbat și o femeie. Asta este tema aflată în dezbatere publică şi în Parlament, ceea ce este un subiect profund fals, consider eu”. Pentru că „el nu face decât să ne numere câţi din actuala societate adoptă asumat principiul libertăţilor civile (subl. m.) şi câţi din actuala societate (…) sunt pentru familia aşa zis tradiţională” și, mai ales, pentru că, la noi, nu există „vreo iniţiativă care să promoveze căsătoria între persoane de acelaşi sex”. În plus, deputatul a atras atenția că, în afara prevederii constituționale, considerată de Coaliția pentru familie drept vagă, dând posibilitatea abuzului de interpretare, mai există articolul de Cod Civil, conform căruia familia înseamnă unirea liber consimțită a unui bărbat și o femeie.
Sper că am rezumat destul de lămuritor punctele tari ale dezbaterii de vinerea trecută. Analitic, îl susțin pe cel al politicianului, dar asta nu mă oprește să acord credit de încredere insistenței preotului asupra incertitudinii și scepticismului ce domină societățile post-moderne. Subiectul e mare cât toate subiectele mari ale lumii de azi. Numai că legile conviețuirii sociale sunt în sarcina Statului laic. Adică, separat de Biserică. Istoria ne-a învățat că Biserica trebuie să-și vadă de-ale ei, știind mai bine decât Statul de ce trebuie să dea cezarului ce-i al cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.
