15 iunie, ora 10.40 a.m. Când se supăra pe noi că nu luam în serios pregătirea școlară, învățătoarea mea de vrednică amintire, d-na Viorica Orlandea, ne spunea pe un ton grav: „Nu vă jucați cu țara’n bumbi!” Era semnalul că ajunseserăm prea departe cu joaca de-a învățatul. În educația primită de la d-na învățătoare, însemna că toate aveau o limită, când venea vorba de pregătirea pentru viață. Altfel spus: jucați-vă, copii, dar nu vă bateți joc de viața voastră! O regulă simplă de etică, încărcată cu profunde semnificații morale. Implicit, lucru de care mi-am dat seama mai târziu, fundamentală pentru trezirea patriotismului.
Iată de ce, în dimineața asta, mi-am amintit regula învățătoarei mele, după ce m-am trezit în plină criză politică românească. Știam de-aseară că se coace ceva rău. I-am urmărit pe Liviu Dragnea și C.P. Tăriceanu dând lecții de politică democratică, după ce premierul Grindeanu a părăsit ședința oamenilor de frunte ai PSD, în care era pusă la cale ridicarea sprijinului politic acordat propriului guvern. Habar nu am cum s-a ajuns aici. Chestiunea cu evaluarea guvernului nu m-a convins – prea a amintit de celebrele judecăți comuniste, cu sentințele pe masă… Deci, cum s-au întors liderii PSD+ALDE împotriva propriei lor puteri executive? Un singur lucru am înțeles bine aseară, și l-am acceptat: cum, necum Grindeanu nu mai are sprijinul politic, din partea celor i l-au dat la investire. Scurt și cuprinzător. În mod firesc, un bărbat de stat autentic n-ar mai fi stat pe gânduri: demisionez, împreună cu echipa mea! Juniorul nostru PM n-a primit însă nici un sfat bun, și nici după noapte trecută n-a ajuns la concluzia demisiei. Nici măcar demisiile anunțate de membrii Guvernului său nu l-au impresionat! Ba, mai mult, zice că guvernul nu-i al PSD, ci al României, și pune condiții președintelui țării, pentru ca el, premierul, să-și dea demisia. Pentru unii, Grindeanu dovedește curaj și verticalitate. Pentru mine, e repetent la democrație!
Chiar că ne lipsea o asemenea experiență, într-o țară aflată încă în ciclul primar de învățare a democrației. (N-aș face comparații cu cea din 1999, cu regretatul Radu Vasile…) Cei peste 27 de ani de libertate, se pare, nu i-au fost de-ajuns să treacă în ciclul următor. Și nu trebuie să ne întrebăm de ce. În opinia mea, totul se trage de la părinții fondatori ai celei de-a treia republici românești, în frunte cu Ion Iliescu. D-l Iliescu a cerut specialiștilor săi, și așa a rezultat, o constituție gândită să omoare în fașă venirea pe lume a unui nou dictator. Așa ne-am ales cu președintele de țară castrat de putere executivă, chiar dacă e ales de popor. În schimb, parlamentului i s-a dat puterea suspendării președintelui, pentru ca, după un referendum, poporul să-l poată demite. Lecție bine învățată de noi, în epoca Băsescu.
Dacă aveam o Constituția înțeleaptă, în această dimineață, președintele Johannis ar fi dizolvat parlamentul, iar Grindeanu își vedea de treabă, până la alegerile anticipate. Așa, după mintea unora ca Dragnea, Tăriceanu și Grindeanu, țara e blocată într-o criză politică de amploare, din care nici măcar ei nu știu cum să iasă. Se joacă PSD cu țara’n bumbi?… Cei disperați, din cauza crizei actualei puteri de la București, nu pot răspunde decât afirmativ. În orele ce urmează ne vom convinge cu toții.
Ora 16.30 p.m. Seria neagră, cu PSD în rolul principal, continuă. Dimineața trecută nu le-a adus nici greilor, nici lui Grindeanu sclipiri de înțelepciune. Și mă gândesc la Dragnea, cel mare și tare, care putea să-și respecte responsabilitatea asumată la investirea lui Grindeanu, ca PM, și să-și dea demisia onorabilă din toate funcțiile. Sunt convins că PSD n-ar fi dus lipsă de idei încotro s-o ia, după un asemenea gest de neimaginat în politica dâmbovițeană. Mă gândesc și la Grindeanu, sărăcuțul de el, care, în loc să se planteze în Palatul Victoria, mai bine își cerea iertare în fața poporului că nu l-a dus mintea să reacționeze prompt, dacă și când i-ar fi cerut Dragnea să accepte lucruri rușinoase, pentru propria-i integritate morală, așa cum el însuși a mărturisit ieri. De exemplu, întărirea relațiilor economice cu Rusia, în pofida sancțiunilor UE la adresa Moscovei.
Așadar, conform deciziei PSD, din această dimineață, am intrat în perioada de așteptare a moțiunii de cenzură a PSD împotriva lui însuși. Timp în care postul de premier e, în funcție de unde privești această piesă de teatru absurd, cu rinoceri: 1. nevacantat – după cum spune Președinția; 2. ocupat de un fost pesedist (evident, Grindeanu, exclus din partid tot astăzi) și 3. de premierul în exercițiu însuși, alături de care se anunță revenirea în forță, în Palatul Victoria, a lui Victor Ponta, a cărui mână (exersată deja în 2012) se simte în tot scenariul ăsta abracadabrant. Cert este că PSD – marele câștigător de acum șapte luni, se face de râs, ne face de râs și pune reflectoare lumii pe noi.
