Într-un oraș cuprins de febra festivalieră, tema acestui editorial pare o ieșire din decor. Lumea se distrează, și tu stai să faci comparații forțate, ar putea spune cineva, în loc să te bucuri de manifestările frenetice ale unui carnaval fluid pe străzile burgului. Chiar nu mai ai alte subiecte, la ordinea zilei, ca să spun așa, de comentat? Asemenea reacții mi s-ar părea normale, pentru vremurile pe care le trăim. Ne-am obișnuit să luăm ca atare tot ce se întâmplă în jurul nostru. Spațiul public, stăpânit democratic, seamănă din ce în ce mai mult cu un teatru popular, cu vedete ce apar și dispar sezonier, dar și cu mulțimi de anonimi etern figuranți fără replici. În realitate, spectacolul străzii este (ca-n toate epocile) un amestec difuz de panem et circenses, ce poate ascunde lipsa de ordine socială. Or, acolo unde lipsește ordinea socială totul e scos la vânzare.
Dar să revenim la temă. Vă asigur că, pentru mine, H. vs. S. e doar un pretext. Și vă mai asigur că profit de acest pretext, nu pentru a înfierbânta spirite concitadine. Sper doar că mi se va îngădui îndrăzneala de-a vă atrage atenția asupra unei realități la ordinea zilei. De sezon, cum s-ar spune în vocabular de marketing. În aceste zile de iunie, apar mai evidente, decât în alte perioade ale anului, diferențele între centrul orașului și cartierele de dincolo de perimetrul istoric. De exemplu, zona de sud. Spre deosebire de alte cartiere, în plin sezon festivalier, aici avem un spectacol tumultos produs & interpretat de ansamblul ciorilor băștinașe, care crește numeric de la an, la an. Încă de la intrarea în parcul Sub Arini, te simți învăluit de acest spectacol aerian, cât se poate de natural. Uneori este atât de fermecător, încât, cu privirile îndreptate insistent spre zborul lor planat, pe pomenești mergând pe asfaltul înmuiat sub picioare. Nu, nu înmuiat din motive caniculare ori imaginate de regii senzaționale. Este doar urmarea intrării pe teritoriul marcat de aceste păsări admirabil de harnice. Datorită lor, și din motive lesne de înțeles, aveam de-aface cu „înmuierea” asfaltului sub propriii pași…
Așadar nu doar centrul Sibiului oferă, în aceste zile de iunie, o bogată paletă de spectacole exotice. V-am dat un exemplu, aflat la doi pași de centru. Acolo poți trăi, și nu vei regreta, un spectacol de neuitat, natural, fără machiaje și efecte speciale! Și vă rog să mă credeți: n-am nimic cu „actorii” acestui spectacol sută la sută sibian, nici chiar cu atacurile lor asupra pomilor plini de roade, în grădinile din apropiere. În orice caz, și datorită lor, personal am ajuns să circul per pedes, cu privirile spre cer. Uneori, din disperare, cu gândul la salvarea liniștii interioare. Alteori, din obișnuință. Însă, consider că nu doar ciorile sunt o problemă pentru Sibiu. Uitați-vă la aglomerarea de rețele aeriene, ce atârnă pe stâlpii societății. Nici nu cred că ne-am putea imagina ce s-ar întâmpla, dacă am trece prin fenomene naturale extreme. Sau gândiți-vă la aglomerația de mașini, pe străzi și prin parcări… Și exemplele pot continua, pe tot cuprinsul orașului. Sunt convins că există destule, și toate cu potențiale ridicare de risc/disconfort pentru sibieni.
Opinia mea este că frenezia consumului popular, de bunuri și distracții, n-ar trebui să abată atenția edililor de la problemele rămase, an după an, nerezolvate sau ineficient administrate. Preocuparea majoră față de programele estivale nu înseamnă că tot orașul nostru arată la nivelul faimei și publicității interne și internaționale de care se bucură. Altfel spus, în fapt, doar Hermannstadt-ul a rămas atracția Sibiului.
