Preotul sibian Constantin Necula a salutat public activitatea celor de la Centrul „Insula Speranței” din Șelimbăr. Acesta crede însă că femeilor le este mai dificil să recunoască dependența de alcool.
Terapeuții de la centrul de reabilitare pentru femeile dependente de alcool și droguri „Insula Speranței” de lângă Sibiu au reușit, în ultimii ani, rezultate „neașteptat de bune”, recuperând mai multe femei, în special mame, și totodată și pe familiile acestora, spune preotul Constantin Necula, președintele Asociației Crucea Albastră din România, anunță Agerpres.
„Cred că femeilor le este mai dificil să recunoască asta (dependența de alcool n.r.) și pentru că, de fapt, de femeie depinde familia, nu de bărbat. Le este și mai greu să recupereze pentru că spațiul emoțional al unei femei e mult mai restrâns decât al unui bărbat. Rezultatele sunt foarte bune, mai ales în ultimii ani, chiar neașteptat de bune. Atunci când recuperezi o dependentă de alcool, recuperezi și familia din care face parte, de fapt despre asta este vorba”, a declarat, preotul Constantin Necula. Alcoolicii ar trebui să ceară ajutorul cuiva competent, pentru a putea scăpa de această dependență. „Le-aș sfătui să ceară ajutor competent. Din alcoolism nu se iese singur”, spune preotul Necula.
Întrebat cât de mult ajută statul un asemenea centru de reabilitare al alcoolicilor, precum cel din localitatea Șelimbăr, din vecinătatea municipiului Sibiu, Constantin Necula a răspuns: „E lipsa de suport material. Statul nu acordă nimic. Trebuie să fim conștienți că în domeniul asistenței sociale la alcoolici, efortul statului este mai puțin decât minim”.
Cele șase femei internate momentan la „Insula Speranței” au avut ocazia recent să se întâlnească la o serbare cu foste dependente de alcool, care au reușit prin tratament și consiliere să scape de acest viciu. Cea mai mare problemă cu care se confruntă femeile alcoolice este că acestea se hotărăsc mai greu decât bărbații alcoolici să înceapă terapia. Mai mult, femeile alcoolice de regulă sunt abandonate de partenerii lor de viață, spre deosebire de bărbații alcoolici, care de regulă sunt sprijiniți de soții sau partenere.
„Problema foarte mare la femei este că se hotărăsc foarte, foarte greu să vină. E o diferență foarte mare dintre alcoolismul la bărbați și cel la femei: bărbații beau în crâșmă, femeile beau pe ascuns și e foarte complicat să le aduci în centru, nu tu ca și terapeut, ci familiile. Dacă ai un bărbat bețiv, nevasta de regulă îl sprijină, îl duce la tratament. Dacă e invers, îi cam dai viteză. Multe dintre femeile alcoolice sunt abandonate de către parteneri. La noi ajung femei care încă mai au oameni acasă care le iubesc, pentru că acei oameni s-au implicat. Sunt foarte puține femei care vin din propria lor inițiativă. Majoritatea vin pentru că familia zice ‘gata, nu mai putem'”, a declarat, Marius Oltean, directorul executiv al Asociației Crucea Albastră din România.
Drama femeilor alcoolice este și cea a copiilor acestora, pentru că majoritatea dintre ele sunt și mame. „Chiar discutam cu o doamnă care îmi spunea ‘stau să mă gândesc că fiică-mea nici acum nu m-a iertat, chiar dacă nu mai beau de 14 ani, își aduce aminte de copilăria ei’. Femeia nu mai bea de 14 ani și venise la noi pentru serbare”, povestește Marius Oltean.
În cei 20 de ani de activitate, la „Insula Speranței” din Șelimbăr s-au tratat sute de femei dependente de alcool, droguri, medicamente și alte dependențe. Durata minimă a curei este de o lună la acest centru, însă specialiștii recomandă un tratament de minim două luni. Centrul poate găzdui 12 femei. Mai multe informații se pot consulta pe site-ul www.dependenta.org.
