În ce strategii apare cartierul „Arhitecților”?

Pentru că tot suntem în perioada de gândire, analize și dezbateri publice despre strategia de dezvoltare urbană durabilă a municipiului Sibiu, cred că nu este inoportună o dezbatere colaterală, dar la fel de importantă, având ca subiect scrisoarea deschisă a locuitorilor așa numitului cartier al „Arhitecților”. Habar nu am de unde-i vine numele acesta frumos, pretențios însă fără acoperire în realitate. De unde și până unde „cartierul Arhitecților”? Din păcate, autorii scrisorii deschise (și nesemnate) nu ne dau informații despre acest subiect. Oricum problema numelui nu e cea mai importantă pentru „arhitecți”. Pe scurt, ei își doresc „doar” condiții onorabile de viață, la care au dreptul, ca cetățeni contribuabili la bugete publice. Numai că…

Din câte am văzut – din goana mașinii –, pe Calea Cisnădiei, ce se întâmplă acolo este departe de ce-ar însemna, după mine, un cartier de oraș. Mai mult, chiar și pentru un om cu imaginație bogată, așa cum arată acum, cartierul nu pare proiectat de arhitecți. Cel mult, în opinia mea, niște arhitecți au luat notițe de la beneficiarii lor și le-au executat proiectele visate. Și a rezultat o aglomerare (aflată în plină creștere) de imobile, care mai de care mai „personalizate”, fără nicio legătură cu ideea de cartier modern sau, cel puțin, de spațiu vital pentru mii de oameni. Un spațiu minimal, dar suficient să le întrețină optimismul și tonusul de viață. Nu vreau să jignesc pe cineva, ci doar să atrag atenția asupra acestei stări de lucruri ce ne face de râs. Și, de ce nu, pentru că îndreptarea condițiilor de viață ale „arhitecților” va fi din ce în ce mai greu de realizat. Și asta cu cât vor întârzia să se implice, cu maximă responsabilitate, autoritățile. Dar care autorități?

Scrisoarea este adresată cu precădere edililor din Cisnădie, dar sunt amintiți și cei din Sibiu. Departe de mine gândul de-a găsi vinovății în ceasul al doisprezecelea, când dimensiunile cartierului au ajuns considerabile… Nici nu pot, nici nu vreau. De ani de zile, de când am tot văzut cum crește așezarea umană, m-am întrebat: Doamne, dar cine vede de lucrările ăstea? Cine le-a aprobat și în ce condiții? Înțeleg că oamenii au venit la Sibiu (sau la Cisnădie), pentru că s-a dus buhul pieței muncii de la noi, mare și înfloritoare. Foarte bine. Mai mult, din cuprinsul scrisorii, am aflat că legalmente totul este în regulă. Așezarea are la bază puz-urile obligatorii. Bun, și-atunci de ce s-a strâns atâta revoltă? Pentru că oamenii se simt abandonați, exact de cei care le-au dat undă verde să se stabilească pe frumoasele meleaguri sibiene?

Apropo. În cuprinsul scrisorii apare un citat, pus pe seama Primăriei Cisnădiei, pe care, cu tot respectul și interesul meu de-a înțelege despre ce e vorba, n-am înțeles unde bate. Ori primăria n-are nicio legătură cu locuitorii, și-atunci numai aceștia sunt responsabili de condițiile în care trăiesc, ori primăria cunoaște subiectul și se face că nu știe ce are de făcut. Povestea cu „primăria care nu poate estima zonele care urmează să se dezvolte” (!!!), pentru că totul e pe „riscul investitorilor” (!), mi se pare de-un comic absurd. Motivația cum că „aceste zone sunt extinse și există un dezechilibru între cererile de viabilizare și posibilitățile de extindere a infrastructurii realizate din bugetul local, cu toate că „în același timp, primăria nu dorește blocarea investițiilor private”… După ce am citit cu sufletul la gură această frază de 50 de cuvinte, am știut unde mă trimite: la logica lui Farfuridi…

Dar nu e nimic de râs aici. E vorba de viețile unor oamenii veniți la Sibiu, încrezătorii în faima noastră europeană. N-am înțeles de ce primăria Cisnădie vrea să se spele pe mâini cu soarta „arhitecților”. Și tot așa nu înțeleg de ce tace primăria Sibiu. Cum? E o problemă de grănițuire? Și? Soarta a mii de oameni cu mari nevoi existențiale, nu intră în strategii, în planuri urbanistice, în interesul și responsabilitatea administratorilor a două localități faimoase, din vechiul spațiu al civilizației saxone?

P.S: 26.04.2017 În legătură cu mențiunea, din comentariul meu, că scrisoarea deschisă a locuitorilor din cartierul „Arhitecților” nu este semnată, am primit o precizare binevenită, pe care mă grăbesc s-o aduc la cunoștința cititorilor noștri.

În textul initial, am subliniat faptul că aceasta este semnată de către 193 de persoane. Nu dorim a face publică lista de semnături, pentru că în ea apar și datele personale ale oamenilor. Lista de semnături a fost trimisă, împreună cu Scrisoarea Deschisă, către toți cei 18 Consilieri Locali ai Orașului Cisnădie, Primarului Orașului Cisnădie și Primăriei Sibiu.

Va mulțumesc pentru interesul acordat acestui subiect,

Sorin Haidău