Unul dintre cei mai respectați parohi din România la ora actuală spune că pentru el ”Acasă înseamnă Sibiul într-un fel, Brașovul în alt fel’’. Constantin Necula vorbește în interviu despre ceea ce înseamnă pentru el familie și despre momentul Colectiv, atunci când biserica ’’a stors zdravăn la ‘puroiul’ ei de comunicare”.
Avem toate șansele să fim fericiți, dacă reînvățăm că iubirea înseamnă un cine, nu un ce, afirmă preotul Constantin Necula într-un interviu acordat Agerpres cu ocazia Sărbătorilor Pascale. ”Mi se pare absurd să credem că Hristos a înviat doar pentru noi, nu suntem atât de egoiști, a înviat și pentru copții morți în Egipt, aruncați în aer, Hristos a murit și pentru copiii sirieni. Noi, ceilalți, ne plângem aici, în spațiul ăsta, oarecum sigur și stabil, de lucruri de nimic. Noi trăim după hashtag, nu după Evanghelie”, spune preotul.
Pe părintele Constantin Necula l-am găsit la Sibiu, unul dintre locurile pe care le numește ”acasă”.
”Acasă înseamnă Sibiul într-un fel, Brașovul în alt fel. Brașovul nașterii mele, Sibiul pregătirii mele universitare și al locului meu de muncă, până la urmă. Acasă sunt peste tot acolo unde pot sluji Dumnezeiasca Liturghie și am slujit în ultima vreme și am fost în foarte multe ‘acasă’. Acasă sunt între români, oriunde s-ar afla ei”, mai spune părintele Constantin Necula.
Acasă este locul unde ar trebui să petrecem sărbătorile, un ”retur la borna zero”, susține preotul.
”Eu sunt băiat de cartier, sunt născut la bloc. Eu am trăit într-un cartier fără duminică, pentru că nu am avut biserică. Am avut biserică relativ târziu, de aceea, câteodată, dacă sar mai iritat așa pe câte unii despre scoaterea bisericii și a școlii, știu cum arată un cartier fără biserică și fără școală, în care te caută secretarul de partid, îmbrăcat în Moș Gerilă, să-ți aducă daruri. Dar eram salvat de faptul că mergeam cu tata, șcheian fiind, foarte des la Biserica Sfântul Nicolae, o ctitorie antică a spiritului românesc. Acolo ne strângeam toți (…) sunt convertit într-un fel sau altul de cântarea Prohodului și de bătutul în toacă al tatei, tata fiind copil de biserică de la cinci ani”, povestește el.
Interviul nu face doar o scurtă călătorie în copilăria celui care a vrut să fie mai întâi militar. Părintele a vorbit și despre fricile unui om care se află, totuși, aproape de Dumnezeu, dar și despre comuniunea dintre om și biserică.
”Când e vânzoleala mare în trotuar și lumea confundă biserica cu trotuarul și cu valorile trotuarului, nu ai cum să taci. (…) Biserica va trebui să învețe să stea undeva la limită, tot timpul, șezând pe bordură și așteptând să vorbească cu oamenii. (…) Eu cred că biserica, mai ales după momentul Colectiv, a stors zdravăn la ‘puroiul’ ei de comunicare”, mai spune preotul Necula.
De asemenea, preotul povestește despre decizia fiicei sale de a participa la proteste, lunile trecute, dar și despre valorile unui neam, ”care a uitat de propria identitate”.
”Noi ne-am lăsat în paragină democrația românească, am copiat tot soiul de democrații inepte și tot felul de drepturi civice, care au devenit cinice, pentru că sunt împotriva adevărului și naturii umane și, în această situație, avem nevoie de instaurarea acestei democrații”, arată el.
Prin intermediul proiectelor sociale în care este implicat, părintele Constantin Necula este înconjurat mereu de copii.
”De la ei am învățat că au nevoie de liniște, nu de tulburări la care îi provocăm. Copiii noștri nu sunt niște copii agitați, ADHD-ul e pe generația noastră. Am învățat să le respect surâsul, ca și plânsul în aceeași măsură. Dar, cel mai mult am învățat că, în sine, copiilor nu le e frică de moarte. (…) Îi aburim, iar copiilor aburiți li se exfoliază lacrima”, spune părintele Necula.
Preotul vorbește și despre familia modernă, despre dragoste, despre homosexualitate și dreptul la fericire al celor care vor să își întemeieze o familie, în limita drepturilor civile.
”Noi nu mai avem harul de a iubi pentru că, în general, stăm cu spatele la har. Noi cursăm în jurul iubirii. Avem toate șansele să fim fericiți, dacă reînvățăm că iubirea înseamnă un cine, nu un ce. (…) Sper să fim și ageri și plini de mesaj atunci când le spunem oamenilor că ‘Hristos a înviat’, indiferent de credința noastră”, mai arată părintele Constantin Necula. foto: Constantin Necula / Facebook
