Într-un interviu acordat pentru Agerpres, preotul Constantin Necula, hrănește sufletele celor care îl citesc, prin remarcabilul dar, de a face omul să înțeleagă. Acesta vorbește despre ce ar trebui să însemne Învierea pentru fiecare dintre noi, unde este ‘acasă’, ce este iubirea, despre valorile familiei și despre cum fiica sa a mers, în stradă, alături de cei care au protestat, dar și despre homosexualitate și dreptul la fericire.
Pentru cine a înviat Hristos?
Constantin Necula explică într-un interviu că Iisus Hristos, nu a înviat doar pentru anumiți oameni. A înviat pentru toată lumea. ” Eu am trăit într-un cartier fără duminică, pentru că n-am avut biserică. Am avut biserică relativ târziu, de aia câteodată sar mai iritat așa, pe câte unii când vorbesc despre scoaterea bisericii și școlii, știu cum arată un cartier fără biserică și școală, în care te caută secretarul de partid îmbrăcat în Moș Gerilă, să îți aducă daruri. Mie mi se pare așa de absurd să credem că Hristos a înviat numai pentru noi. Adică nu suntem chiar atât de egoiști. Hristos a înviat și pentru cei morți în Egipt, aruncați în aer, Hristos a înviat și pentru copii sirieni care au murit. Noi ceilalți ne plângem aici, în spațiul ăsta, oarecum sigur și stabil, de lucruri de nimic. Noi trăim după hashtag, nu după Evanghelie. ”
Fiica preotului a protestat alături de sibieni
Constantin Necula, împreună cu fiica sa, au protestat alături de sutele de oameni ce au străbătut străzile sibiului. ”Piața a existat cu mult înainte de a se strânge oamenii. A fost nevoie ca ea să fie plină, pentru a dovedi că suntem vii, că suntem treji. Cel mai mult m-a impresionat gestul fetiței mele care a venit, care a venit câteva zile. A stat la televizor, a ascultat despre ce- vorba și într-o seară am văzut că se îmbracă și iese pe stradă. Am înțeles că a ales. Nu m-am putut opune. Și nici n-aș fi făcut-o. Cred că fiecare generație are dreptul ei de manifestare. E o chestie de bun simț, să nu-i propui unui copil o funcție, din care să-i spui: uite la capătul acestei funcții o să fii ditamai tocătorul de hârtii. Dar noi n-o să-i spunem un tocător de hârtii, o să-i spunem manager de deșeuri ale markentingului economic al instituției. Îi aburim. Copiilor aburiți, li se exfoliază lacrima. Își pierd lacrimile. Își pierd lacrimile pe nimic. Își pierd lacrimile că nu i-au evaluările, își pierd lacrimile că nu i-au bacalaureatele. Noi am uitat să valorizăm, capacitatea copilului de a zâmbi.”
Definiția iubirii și a familiei
Definiția iubirii nu înseamnă un ce, înseamnă un cine: ”La mine se spovedesc de ani de zile, oameni care se iubesc bărbat cu bărbat și femeie cu femeie. N-am ridicat niciodată tonul la ei, nu i-am jignit niciodată. Eu cred că e jignitor modul în care încearcă unui popor să se impună ceva. Reacția coaliției pentru familie este clară, pentru că familia nu poate fi definită decât bărbat și femeie. Am auzit-o pe o doamnă că se plângea: – Păi cum, faptul că eu sunt mamă singură nu mai sunt familie? Da doamnă, sunteți o mamă singură, dar undeva copilul ăla o avut un tată. Deocamdată nu polenizăm, deocamdată. Poate o să polenizăm în timp. Iar altă doamnă foarte deranjată îmi spune: – Cum? și eu pe Pufy al meu care e cățelul casei noastre să nu-l mai trec membru de familie? Păi până unde o să ajungem cu această definiție a familiei? Noi nu mai avem harul de a iubi, pentru că, în general, stăm cu spatele la har. Noi avem cursuri pentru time building, avem cursuri pentru dezvoltare personală, avem cursuri pentru, pentru …noi cursăm în jurul iubirii. Și atunci, iubirea ce mai e? Avem toate șansele să fim fericiți dacă reînvățăm că iubirea înseamnă un cine nu un ce.”
Foto: arhivă.
