La inițiativa Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei, în colaborare cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) și Fundația Art Production, Întâlnirile JTI aduc la Sibiu, cea mai importantă companie niponă de dans contemporan. „Noism” va prezenta pe 5 și 6 aprilie, ora 19.00, pe scena Teatrului National „Radu Stanca”, spectacolul intitulat „The Match Seller’s Tale- Passacaglia”, în avanpremiera FITS 2017.
Turneul „Noism” în România a debutat la București, unde a prezentat „La Bayadere – Țara Iluziilor”, spectacol foarte bine primit de public și de critica de specialitate.
„Noism” a fost înființată în 2004 de artistul Jo Kanamori, fiind prima companie profesionistă de dans care urmărește tradiția dramatică europeană. Începând cu 2007, compania a avut reprezentații în opt țări și a fost onorată cu prestigiosul Premiu Asashi Performing Arts în 2008. „Noism” este considerată drept cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan.
Jo Kanamori, Director Artistic al „Noism”, a studiat cu Maurice Bejart la Școala-atelier Rudra Bejart din Lausanne. A interpretat lucrări în cadrul Teatrului de Dans Olandez, Baletului Național al Operei din Lyon și Baletului Gothenburg din Suedia. Kanamori a regizat lucrările operei lui Bartok, „Bluebeard’s Castle” și „Mandarinul miraculos”. A obținut numeroase premii, iar în 2008 a primit Premiul Ministerului Educației, Culturii, Sportului, Științei și Tehnologiei din Japonia.
„The Match Seller’s Tale” (Povestea vânzătoarei de chibrituri) și „Passacaglia” sunt cele mai recente creații ale „Noism1”, prezentate în premieră în Japonia în ianuarie 2017. Cele două piese se împletesc și rezonează una cu cealaltă, creând o singură imagine emblematică, pe mai multe nivele, a profunzimii umane.
Prima parte „The Match Seller’s Tale”, are la bază scenariul original scris de Jo Kanamori, care face referire la „The Little Match-Seller”, povestea renumită în toată lumea, scrisă de Hans Christian Andersen, și la „The Little Match Girl” de Minoru Betsuyaku, unul dintre cei mai apreciați dramaturgi japonezi, care a pus bazele Teatrului Absurdului în Japonia. Piesa este o reprezentare teatrală a limbajului, prin intermediul mișcărilor de dans și scoate la iveală fenomenele caracteristice agitatei ere „moderne”, folosind metafora basmului.
A doua parte a spectacolului este „Passacaglia”, coregrafie abstractă cu mișcări inspirate atât din muzica sacră „Passacaglia în Sol minor pentru solo de vioară” a lui Heinrich Ignaz Franz von Biber, compozitor austriac din secolul XVII, cât și din partitura originală a lui Satoshi Fukushima, compozitor japonez contemporan.
Cele două creații sunt prezentate folosindu-se căi diferite de expresie – una prin dans dramatic, iar alta prin dans abstract, poli dihotomici în jurul aceleiași axe. Piesele reprezintă de fapt provocarea „Noism” în fața unei societăți complexe, îndrăznind să meargă dincolo de elementar.