Într-o țară ca a noastră, în care lideri ai revoluționarilor din 89 (oamenii instruiți să scoată lumea în stradă) au ajuns afaceriști, politicieni sau „doar” inși privilegiați, cu drepturi legale acordate de cei care l-au trădat pe Ceaușescu;
într-o țară ca a noastră, în care opoziția parlamentară a fost ca și inexistentă în manifestarea puterii democratice, lăsând drum deschis dictaturii majorității (aleasă, negociată sau imorală) – mereu nepregătită pentru Schimbarea la Față a României (post)comuniste;
într-o țară ca a noastră, în care mișcarea sindicală a murit când avea dinți de lapte, în schimb majoritatea liderilor s-au „maturizat” politic;
într-o țară ca a noastră, în care învățați cu tâmple albe, îmbrăcați în vestminte aurii de nemuritori, au reușit să compromită Academia Română, punând-o, după aproape trei decenii de libertate democratică, să șteargă petele începutului stângaci al actualei guvernări;
într-o țară ca a noastră, în care mișcarea civică (un fel de revoluție în democrație, adică ceva absurd!) deși este considerată responsabilă de întoarcerea OUG 13 din drum, nu înseamnă că prevederile acesteia (în sprijinul aleșilor cu obiceiuri necurate) sunt total abandonate de actualii guvernanți;
într-o țară ca a noastră, în care există politicieni responsabili de soarta țării și dispuși să sacrifice viitorul ei, pentru a-și apăra neputințele lor actuale, găsind că străinii sunt vinovați pentru neîmplinirile țărișoarei și că viitorul nostru european n-ar trebui legat doar de UE, așa cum România s-a angajat acum șapte ani;
într-o țară ca a noastră, care contează, înainte de toate, în ochii marilor puteri ale lumii, din motive geografice; și care, mai nou, e văzută la Bruxelles mai repede în culoarul UE de protecție anti-occidentală, dorit de Vladimir Putin, alături de răzvrătitele țări ex-comuniste, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia, decât în rândul membrelor cu drepturi depline și obligații asumate în conformitate cu principiul suveranității limitate;
într-o țară ca a noastră, cu un președinte redus la tăcere de efectele mai vechilor decizii îndoielnice, din viața sa personală, și care poate ajunge din ce în ce mai puțin garantul reformelor necesare integrării reale a României în UE, așa cum l-au dorit unii – mulți și tineri, dar prea puțini sau fără chemarea de a-i asigura și sprijinul politic de care ar fi avut nevoie;
Așadar, într-o țară ca a nostră, ♯REZIST!.. Și? În mințile celor sensiblizați de celebrele spectacole de lumini electronice, a rămas aproape numai emblema unei mișcări populare cu rezonanțe radical- revoluționare („D.N.A. SĂ VINĂ SĂ VĂ IA!”), regii virtuale și iz sindicalist. Un colaj de evenimente memorabile, dar fără viziune politică. Chiar dacă, la un moment dat, s-a crezut că spectacolul trebuia să continue, ♯REZIST! și-a pierdut suflul juvenil și voința de-a însemna mai mult decât ce-a fost. În luna lui Făurar. Atunci când România liberă a trăit bucuria regăsirii solidarității responsabile de viitorul societății… Dacă a fost doar efectul Vărsătorului, cunoscut pentru tulburarea liniștii tinerilor? Dar ce mai contează!? Clasa politică românească e prea bine așezată pe obiceiuri vechi, tradiționale, pentru a se schimba doar pentru că așa au vrut – în luna Vărsătorului – tinerii solidari și responsabili ai acestei țări.
