Fanii mai în vârstă ai fotbalului românesc își aduc aminte cu siguranță de Nicolae Laurenți. Cel care a făcut carieră la Steaua și aici în oraș la Inter Sibiu este de câțiva ani șofer pe taxi, iar acum este bolnav.
Povestea emoționanță a lui Nicolae Laurențiu: fostul jucător de la Steaua, FC Olt și Inter Sibiu trăiește de pe o zi pe alta, muncind ca taximetrist, dar nu se plânge! Singurul lui dor e al nostru, al tuturor, de când lumea: vremurile de altădată! Sănătatea i s-a șubrezit, nu mai e ca la 20 de ani. ”În weekend era să mă duc!”, mărturisește, sincer, cel supranumit ”Picior de porc”, ”Bufnița” sau ”Țăranul”.
Cei de la Libertatea l-au vizitat la Sibiu pe Nicolae Laurențiu, fost fundaș dreapta vânos și tehnic, provenit din atacant feroce. De două decenii, ”nea Laur”, uitat nemeritat în orașul de pe Cibin, muncește ca taximetrist, să câștige un ban cinstit. L-am găsit pe Laurențiu bolnav, aproape țintuit la pat, de o pneumonie, combinată nefericit cu probleme stomacale. A reușit să iasă în fața casei de pe strada Daniel Renard (unul dintre arhitecții Cazinoului din Constanța), și să vorbească despre vremuri care au fost și care nu se vor mai întoarce vreodată. Suntem în apropiere de Calea Cisnădiei, într-un cartier nou-nouț.
Domnule Laurențiu, acum 10 ani locuiați la bloc, azi ne vedem în fața unei vile duplex…
Nicolae Laurențiu: E, stau la cumnatul meu, nu s-a schimbat aproape nimic în ultimul deceniu! Am plecat din Sibiu spre Cisnădie. Acum câțiva ani nu era nimic aici, az e un cartier nou-nouț. Pe vremuri, în locul ăsta era doar cimitirul…
Cum stați cu sănătatea?
Ca naiba! De câteva zile sunt la pat! Am prins o răceală rea de tot, plus probleme cu stomacul, vărsături, diaree. Vineri seară am zis că mă duc! Că tot e cimitirul peste drum! Nu am fost la spital, la vreun consult, nu le am cu doctorii! Să vedem zilele astea cum o să mă mai simt!
De la ce vi s-a tras?
De la RAR-ul pe care a trebuit să-l fac pentru taxi. Am pus mașina la punct, dar am stat ziua aia în frig. Bine, a fost patroana cu mine, îmi tot zicea să mă duc la căldură, dar uite că n-am ascultat-o! Măcar am trecut controlul cu automobilul, sunt în regulă.
Vă e dor de fotbalul de altădată?
Mi-e dor să mai am 20 de ani! Când aveam 20 de ani, nu-mi făceam probleme, ziceam că le duc pe toate. Uite că vârsta de ajunge din urmă. Fumez, dar de băutură m-am lăsat! Sunt aproape zi și noapte la volan, nu-mi permit să-mi arunc pâinea pe jos! Carnetul de șofer e biblia mea!
Dvs. vorbiți de vârstă? Ați jucat până la 42 de ani…
Da, atât aveam când eram la Romdor, echipa lui Florin Cioabă. Trece timpul! Închizi ochii și se duce un an! Acum nu că nu mai pot juca, abia stau în picioare! Nu mai am lichid în nici un genunchi. E gonartroza, mă dor picioarele și nu mai am pic de mobilitate în membre… Ultima dată m-am mișcat acum vreo 10 ani, la sală, la un demonstrativ de old-boys, Sibiu vs Alba Iulia. Eu, Boar, Mărgărit, Cotora, care e profesor de sport, sibienii, contra lui Maier, Corpodean, de la Alba…
Vă mai caută lumea în oraș?
Mă caută, dar să-i duc cu taxiul! Fotbal! Nu! Nici la meciuri nu merg. Eugen Beza, nepotul meu, e antrenor la FC Hermannstadt, în liga a treia, dar ce să văd acolo? Să mă duc pe stadion ca să îngheț de frig!
De ce n-ați mai antrenat?
Nu m-a băgat nimeni în seamă și n-am mai incercat. Am școala de antrenori terminată, am tot vorbit, pe vremuri, cu Viorel Hizo, cu Florin Halagian, cu Jean Gavrilă, degeaba, nu am avut nici o șansă! Am fost pe la Minaur Zlatna și cam atât!
Nu v-a fost rușine să lucrați ca taximetrist?
Nu am avut ce să fac, a trebuit să supraviețuiesc! Și nu e nici o rușine să muncești pentru un ban cinstit. Aia e, de dimineață până seară, zi de zi! E, și în profesia asta, am progresat: acum zece ani eram pe Tico, azi am Logan! Până la urmă, gloria se uită, nu? Uite, aici, în Sibiu, acasă, practic, că eu sunt din Lugoj, Timiș, nu s-a sărbătorit niciodată câștigarea Cupei Balcanice, cea decisă cu golul meu…
Reușiți să scoateți 2.000 de lei pe lună?
Mă descurc cât de cât! Dau 500 de lei pe săptămâna chiria la patron, pentru mașină, în rest sunt banii mei. Dar alerg mai nebunul! Uite, acum sunt bolnav, timpul trece, leafa nu merge! Probleme? Am avut cu fete mai tinere, care mă vrăjeau că se duc să ia banii din nu știu ce bloc, intrau prin față, ieșeau prin spate și duse erau! Cu permisul n-am avut probleme! O singură dată mi l-a reținut Poliția din cauza băutură, acum vreo 15-20 de ani. Oricum, nu mai beau!
”Viitorul lui Hagi o să ajungă să joace la bulgari”
Vă mai uitați la meciuri?
Nu prea! La noi, toți vor să-i bage la bulan pe cei puțini care bagă bani! Toți vor să-ți dea la gioale! Singura echipă care-mi place e Viitorul lui Gică Hagi și Benzar, cel care joacă acolo postul meu. N-am văzut eșecul cu Astra, mi-a fost rău de nu puteam să stau în picioare!
Din străinătate?
E, sunt, Neymar, Lewandowski! Ai dracului de buni!
Credeți că poate să renască fotbalul românesc?
Nu cred că ne revenim! Nu vedeți, din vremea mea aproape că nu mai există nici o echipă. Până și Steaua e FCSB, Dinamo e FCD, Craiova e CSU și tot așa. Singura echipă bună e a lui Hagi. Dacă se desființează toate, o să se ajungă ca Gică să se înscrie și să joace la bulgari!
Astra lui Șumudică nu vă place?
Nu se știe nici cu Astra ce va fi, nu vedeți că are clinciuri permanente cu patronul?! Unde să mai ajungă și Astra?
Îi plac Contra și Dan Petrescu
Din noua generație de antrenori, pe cine ați remarca?
Pe cei de pe postul meu, Contra și Dan Petrescu. O să vină și rândul lor. Când mă uit la Daum… nu cred că o să facă nimic! N-avem jucători, n-avem nimic!
Copiii ce vă fac?
Sunt plecați din România, ce să facă p-aici?! Cei doi băieți sunt în Germania, fata e în Anglia. Mai trec ei pe la mine. Cum să mă duc eu la ei? Ce, am posibilitatea? N-am…
Cum a jucat într-un blat în care Hagi a dat patru goluri
Laurențiu a jucat la Steaua, la FC Olt sau la Inter Sibiu, echipe aflate în diferite sfere de influență ale puterii comuniste, însă nu s-a ales cu mai nimic. Au rămas doar poveștile, pe care, din când în când, le scutură de praful uitării: ”M-am întâlnit prima dată cu Hagi la Steaua – Sportul, din 1983. La meciul ala, nea Imi Ienei m-a transformat din vârf în fundaș dreapta. Gică n-a mișcat, 2-0 noi! Ne-am reîntâlnit în 1986, eu la FC Olt, el tot în Regie. A fost circ, 5-7. Hagi trebuia să iasa golgheter și l-am lăsat să dea patru goluri”.
A adus Cupa Balcanică la Sibiu: ”Golul carierei”
Ca să se ducă la FC Olt Scornicești, de la Steaua, a primit 50.000 de lei. Juca pe prime de 4.000 de lei. În 1989, a ajuns la Inter Sibiu, pentru o aprobare de mașină și 100.000 de lei. ”Cel mai important gol al meu a fost în 1991, cu Buducnost Titograd, în finala Cupei Balcanice. După 0-0 la ei, i-am bătut aici în prelungiri, 1-0. A fost o inspirație a lui Viorel Hizo. Jucasem fundaș stânga, dar m-a trimis în față, zicându-mi că simte ca voi fi erou. Am înscris dupa un corner, centrare, Cotora a trecut pe lângă minge, eu am băgat balonul în poartă. A fost petrecere mare atunci”.
A driblat soarta: ”Locul meu în autocarul Interului era cel al regretatului Bănuță”
Laurențiu fusese îndepărtat de la Inter Sibiu cu doar două săptămâni înainte ca autocarul lui Inter Sibiu să fie implicat în accidentul groaznic în drumul spre Bistrița, din 1992. Atunci, mașina a căzut într-o râpă, din cauza șoferului-pensionar care n-a adaptat viteza la carosabilul alunecos. Bănuță și Năstase au decedat, alți fotbaliști au suferit răni serioase. Locul lui ”nea Laur” în autocar? Chiar cel pe care stătea Năstase. Soarta i-a zâmbit atunci.
30.000 de lei de la steliști
În sezonul ′82-′83, Laurențiu a bătut cu Minerul Motru, de unul singur aproape, și pe Rapid (1-0), și pe Victoria (3-0). A dat goluri cu nemiluita și a fost remarcat de cluburi din primul eșalon. Dar nu voia să plece. ”Celor de la Rapid le-am cerut 50.000 de lei primă de instalare, că știam că nu-mi dau banii ăștia. Nici la Steaua nu am dorit să vin, mă ascundeam de ei, însă au păcălit-o pe prima soție, care le-a spus pe unde sunt. Au venit după mine, mi-au dat 30.000 de lei la instalare, o aprobare de ARO, mi-au asigurat terminarea liceului și mi-au promis și grad de locotenent. Nu prea îmi plăcea în armată și am rămas doar maistru militar, gradul II”, povestește ”Țăranul”. Divorțat, Laurențiu trăiește de 20 de ani cu altă femeie, dar nu s-a recăsătorit.
A fost dezertor și a făcut arest!
Laurențiu a jucat între 1983 și 1985 la Steaua, 13 meciuri și două goluri. În catastife, apare cu eventul din 1985. În iarna lui ′84, Nicolae a fugit de la Steaua la Motru. A fost declarat dezertor și dat în urmărire generală. ”Căpitanul Cruțescu m-a găsit și m-a adus înapoi. M-au băgat direct la arest. Am facut o săptămână de batalion disciplinar. Dar, până la urmă, tot am plecat la FC Olt. Cred că a fost, totuși, greșeala vieții mele. Dacă aș fi avut mai multă ambiție, poate aș fi rămas și eu în echipa care a luat Cupa Campionilor. Cine știe?!”.
3.000 de lei pentru un ”eșec patriotic”
Laurențiu spune a făcut cel mai bun meci pentru Steaua la Roma, 0-1 în toamna lui 1984, în Cupa Cupelor. ”L-am ținut perfect pe Graziani, ba, am avut și o lovitură liberă scoasă incredibil de Tancredi. Era Roma lui Conti, Cerezo, Falcao… Îmi aduc aminte că ministerul a fost entuziasmat de jocul nostru, ne-a dat primă de 3.000 de lei pentru ”eșecul patriotic” din Italia. În retur a fost 0-0 și am ratat calificarea”.
Acum, Laurențiu trăiește din taximetrie și face cam 2.000 de lei pe lună. ”Revoluția m-a prins cu 1.000 de dolari la saltea. Atât”. Taxiul merge mai departe. Și viața. sursa: Libertatea