Nu prea, cum ar spune nea Mărin. D-l PM Sorin Grindeanu tace de parcă n-ar ști ce se întâmplă în țară, de două săptămâni. În afară de-a chema la calm și liniște, nu l-am auzit comentând motivele crizei social-politice și cerințele tinerilor ce bat piețele și străzile marilor orașe. D-l Grindeanu n-a înțeles, se pare, că domnia sa este șeful uneia din puterile statului de drept, șeful a cărui demisie se cere în stradă. Cât de mult și tare ar trebui să se strige, pentru ca să-i „audă” pe oameni? În jurul său, bătrânii sfetnici, școliți de Iliescu, mentorul tuturor, îi vor fi spunând să nu bage în seamă, pentru că strada e manipulată. De cine? De cei care ne vor „a doua Ucraina”. Concret nu se știe, dar puterea vede peste tot, în tot ce se întâmplă, mâna diavolului, care și-a pus coarnele peste cea mai frumoasă manifestație civică din câte s-au văzut până acum, la noi. Curat superstiții social-democrate…
Să revenim la d-l Grindeanu. Un premier tânăr, care, probabil, își dorește o carieră politică de lungă durată. Dar mai aproape de zilele noastre, un premier care ar trebui să fie conștient de grava situație în care se află țara. Indiferent cum s-a polarizat societatea, și în ce procente, un premier ar trebui să ia act că, de două săpămâni, se cere demisia guvernului. Și nu se poate face că nu știe de ce. Ministrul Justiției a plecat din guvern, convins că n-a fost înțeles, ordonanța cu scandalul a fost abrogată, fără ca cea care o abrogă să fi intrat în vigoare, dar nici manifestanții nu vor să renunțe a-i reproșa conținutul, dedicația și urgența primei adoptări, din noaptea de 31/01. D-l Grindeanu nu este chiar la prima tinerețe să nu înțeleagă, bine, urgența răspunderii sale, după ce, în fiecare seară, își aude „sentința” la televizor.
Se pare, PM și guvernul sunt captivii arenei politice. Cu siguranță, acolo se dezbate subiectul și tot acolo, poate, se spune NU! NU DEMISIONĂM!, ca să nu creadă cineva că PSD+ALDE formează o majoritate lipsită de voință și curaj, și se ia după ce-i dictează strada. Dar nu am îndoieli că liderii PSD+ALDE n-au frământări interioare pe motive de moralitate. Altfel spus, să țină cont că ei l-au pus pe Sorin Grindeanu să dea de urgență drumul, la ceas de seară, ordonanței 13, cea care i-ar fi spălat pe mulți politicieni de păcatele firi lor corupte. Pe Dragnea și Tăriceanu nu-i suspectez nici de remușcări, după ce adversarii occidentali ai aflării României în UE au început să tune și să fulgere că România n-ar fi avut ce căuta în UE. Și cum să nu speculeze ce a făcut guvernul PSD, acum două săptămâni, unii ca Nigel Farage, declarând că România a aderat la UE fără să se fi eliberat de comunism?
Important ar fi ca d-l PM Grindeanu să înțeleagă că cearta națională, stârnită de-o „biată” ordonanță, ar putea să ne scoată din ritmul integrării în UE. Ceea ce ar lovi puternic în milioanele de români care, deja, trăiesc pe seama evenimentului de la 1 ianuarie 2007. Și ar mai trebui să înțeleagă d-l PM Grindeanu că-i treaba domniei sale să comunice cu țara, pentru lămuriri suplimentare, pe lângă cele ale lui Dragnea, „vedeta” incontestabilă a manifestațiilor. Să aibă curaj d-l Grindeanu să spună, în direct, oamenilor, dacă se gândește la demisie. Și dacă nu, să explice de ce. Poate are dreptate el, și n-au aflat manifestanții. A lăsa însă zilele să treacă, fără nicio reacție serioasă – din partea șefului Puterii Executive – la cele mai mari demonstrații civice, din istoria României, înseamnă a lăsa câmp deschis pentru diversiuni, distorsiuni și disfuncțiuni ale democrației noastre. Mai pe scurt, ar fi ca și când n-am fi guvernați.