Este întrebarea pe care mulți și-o pun, în aceste zile. Unii spun că protestul nu-și mai are rostul, pentru că: 1. ordonanța cu ghinion a picat (să zicem, până când vom vedea-o pe următoarea aprobată de parlament); 2. ministrul ghinionist a plecat (convins că lumea n-a înțeles ce-a vrut să facă); 3. străinătatea ne simpatizează mai mult (evident, străinătatea vestică) decât până la 31 ianuarie și 4. (un lucru extrem de valoros) s-a născut spiritul solidarității civice, în situații de urgență. Deci, destul cu mișcările de stradă… Și totuși…
Dacă am fi avut norocul unei elite politice formate, în majoritate, din oameni de onoare, ne-am aștepta ca protestul să înceteze odată cu demisia celui care l-a provocat. Adică a singurului și principalului vinovat: excelența sa guvernul. Căci el a pus de-o ordonanță de urgență – pe un subiect sensibil și controversat – în pofida atenționărilor primite, dar și a bunului simț de-a lucra la lumina zilei, nu, ca lotrii, la miezul nopții.
Așadar, firesc ar fi ca d-l PM Sorin Grindeanu, cu toată tinerețea lui politică, să-și dea seama că viitorul țării și al carierei sale e mai important decât consecvența politicianului orgolios. Și-atunci, ar recunoaște că a greșit când a acceptat funcția, promițând că va îndeplini cu supunere soldățească ordinele de la partid. Sau, mai grav, că va da, în regim de urgență, o ordonanță pe care nu o cunoștea, dar pregătită bine de șefu’. Din păcate, d-l Grindeanu pare mai conservator, decât dornic de schimbarea la față a României…
Ca să ne fie clar în ce țară trăim, Tineriada s-a „lovit”, ieri, de ditamai Academia Română. Țara a primit mesajul „nemuritorilor” național-socialismului epocii de aur. Domniile lor consideră că țara s-a împărțit în două, că sunt în pericol suveranitatea națională și identitatea națională, statul național și mentalitatea naționalistă, toate pe fondul integrării în UE. Mi se pare prea mult! S-a ajuns prea departe, de la un firesc exercițiu democratic de protest. Personal, văd în apelul „nemuritorilor”, scris cu fața spre trecut, umbra lui Ion Iliescu deasupra Academiei Române! După 27 de ani, pentru a doua oară, umbra asta pune frână despărțirii definitive de comunism.
În condițiile României politice de azi, pare dificil să răspunzi la întrebarea „până când vor protesta tinerii?” Sigur, țara e împărțită, dar nu între cei care-o iubesc și cei care vor s-o vândă „străinilor”. Nu, tinerii protestatari de astăzi n-au ieșit în stradă pentru că nu-și iubesc părinții și bunicii. Nici măcar nu-și mai pun problema comunismului. Pentru ei, nu există o asemenea problemă. Numai cei care trăiesc cu gândul la România umbrită de demagogia naționalistă a lui Iliescu, văd asemenea pericole. Nu cred că s-a mai cântat vreodată Imnul, în piețele României, așa cum cântă, astăzi, tinerii protestatari. Noua generație își dorește o țară cu o democrație liberală, nu o democrație coordonată de „despoți luminați”!
Să nu ne pierdem, însă, în trecut. O lectură comparativă ne poate ajuta să găsim un răspuns la întrebarea din titlu. Iată apelul academicienilor nostalgici:
„Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut şi pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească. Aşa să ne judece viitorul!”
Iată și gândul lui Iuliu Maniu, unul din părinții fondatori ai României Mari, din 1918:
„Europa de mâine va fi a aceea a uniunilor, confederaţiilor, federaţiilor. Acest moment inexorabil nu trebuie să găsească poporul nostru nepregătit. Conducătorii politici trebuie să cultive calităţile profesionale şi morale ale românilor, astfel ca ei să nu devină în noul context de liberă circulaţie a valorilor un fel de neo-iobagi în raport cu alte popoare. Deci, pregătire de specialitate, pregătire politică şi morală pentru a face faţă concurenţei inevitabile!”
Într-unul din cele două mesaje se află varianta de răspuns nu doar la întrebarea „până când?”, ci mai ales pentru viitorul tinerilor protestatari de astăzi.
