La miezul zilei, președintele Klaus Johannis va rosti un cuvânt în fața parlamentului României. Va fi cuvântul pe care o țară întreagă îl așteaptă. Cuvântul care va trebui să readucă societatea noastră la normalitate, iar politica să iasă din epuizarea fizică și decăderea morală, în care se zbate de peste 27 de ani.
Chiar dacă presiunea nervoasă este enormă, este de așteptat ca președintele să vină în fața cetățenilor români cu un cuvânt de înțelepciune. Nu ca în bancurile noastre, cu rabinul care dă dreptate la fiecare din cele două părți aflate în conflict. Cuvântul președintelui nu trebuie să ocolească adevărul – numirea cauzelor reale, care ne-au adus aici, dar nici șansa abordării unei direcții sănătoase pentru viitorul politic al României.
Cu o exprimare generalistă, cauza principală a tensiunii sociale în care ne găsim a fost folosirea incorectă a puterii, de către liderii majorității parlamentare, așa cum a rezultat ea în alegerile de la „11.12”. Asta și nu altceva i-a scos în stradă pe tineri. Asta, nu „coborârea” președintelui printre manifestanți. Numai cine nu vrea sau nu poate, nu înțelege că avem de-a face cu o nouă generație de tineri, pentru care politica nu mai înseamnă corupție și dușmănie între partide, așa cum ne-am obișnuit de la FSN încoace. Tinerii manifestanți nu așteaptă de la politică pomeni și ajutoare de ocazie. Experiențele profesionale și de viață prin care trec sunt de secol XXI și i-au convins că nu așa fac față concurenței din lumea de astăzi.
Acesta este și motivul pentru care PSD+ALDE trebuie să recunoască greșeala făcută de liderii lor, în noaptea de „31/01”. Nu să se apere cu persoanele care manifestează la Palatul Cotroceni, persoane respectabile, dar care, până acum, n-au înțeles că democrația nu înseamnă folosirea abuzivă a unei majorități parlamentare. Recunoașterea greșelii este condiția primară a revenirii la normalitate socială. Iar recunoașterea presupune demisia actualului guvern. Nu pentru că o cere strada. În fond, strada este expresia pură a unei democrații active, vii, în care fiecare vrea să se simtă implicat în treburile țării. Demisia guvernului – care – a – greșit este proba unui comportament moral, fără de care politicienii români nu vor fi niciodată altceva decât niște profitori ai democrației.
Cuvântul președintelui trebuie să-i asigure pe actualii guvernanți că nimeni din țara asta nu contestă rezultatele din alegerile parlamentare. Așadar, actuala majoritate n-are decât să vină cu o altă echipă guvernamentală. Iar el, președintele, nu se va opune. În fond, nu e periculoasă pentru țară schimbarea guvernelor, cât este încremenirea în soluții imorale și de slabă prestație. Mai ales că nu se pune problema schimbării programului de guvernare.
Să dea Dumnezeu ca președintele Klaus Johannis să aducă, azi, la amiază, în fața reprezentaților noștri parlamentari, cuvântul de înțelepciune cu care va da testul maturității sale politice, civice și morale.
P.S. (h16.15) Din punctul meu de vedere, discursul a fost matur politic, civic și moral. A fost un „Faceți ce trebuie!” vs. „Las’ că merge și-așa!”.