Mă gândeam în zilele geroase din ultimul timp, supralicitate nervos de fojgăiala faunei politico-mediatice de la București, dacă mai pot apărea subiecte „pozitive” de comentat în spațiul public. Sincer să fiu, îmi cam pierdusem speranța că așa ceva se mai poate întâmpla în țărișoara noastră. Politica ne ține, de aproape trei decenii, cu nervii încordați la limita pierderii speranței. A speranței că, totuși, despărțirea de comunism și dictatură mai are șanse să schimbe în bine existența cetățeanului român.
Și iată că, după 10 de ani de la fantasticul an al Capitalei Culturale Europene, Sibiul are o nouă șansă să aducă o contribuție notabilă în marea aventură a integrării europene a României. Numai că suntem în fața unei provocări inedite, ceva care ne duce cu gândul la atu-ul pe care îl putem avea noi, românii, în fața superiorității economice a părții occidentale a Uniunii Europene. Iar acest singur atu este pământul. Altfel spus: pământul care ne hrănește. Și nu e nevoie de propagandă cu raiuri și grădini alese. Lumea emancipată a Europei știe despre ce e vorba: avem o țară dăruită de Dumnezeu.
Cu două doamne la cârma județului și municipiului reședință, Daniela Câmpean și Astrid Fodor, ne-am pomenit, în 25 ianuarie, deținători ai „pâinii și cuțitului”, în materie de gastronomie, în Europa zilelor Anului Domnului 2019. Iată, în sfârșit, mi-am zis, o știre bună. Miercuri, s-a desfășurat ultima etapă în obținerea titlului de Regiune Gastronomică Europeană. O etapă precedată de depunerea dosarului de candidatură, în luna iulie 2016. A urmat, în septembrie trecut, vizita unui juriu din partea Institutului Internațional de Gastronomie, Cultură, Arte și Turism care a descoperit că județul Sibiu merită titlu de regiune gastro-europeană. (Pe când și administrativă? Dar să nu intrăm în politică. Aici e vorba de păpică…) Aceasta a fost „rețeta” succesului înregistrat la Grand Bretagne Hotel din Atena, pe care oradesibiu.ro l-a transmis în direct, într-o premieră jurnalistică absolută la Sibiu. Personal, o asemenea satisfacție am mai simțit-o doar atunci când Săliștea noastră culturală a primit, în 2009, Oskarul în turismul internațional, „Mărul de Aur”.
Glumind, am putea spune că, formal, cele două doamne din vârful administrației publice locale au pus politica între paranteze. Dacă, la noi, politica se dovedește o îndeletnicire, de regulă, pentru bărbați nervoși (ca să nu zic mediocri), Daniela Câmpean și Astrid Fodor s-au „întors”, cu responsabilitate maternă, la îndeletnicirea fundamentală din orice gospodărie: gătitul. Dar nu s-au întors la „cratiță”, ci au optat pentru un amplu program de punere în valoare a tradițiilor sibiene, în ale mâncării, cunoscute și recunoscute local, regional, național și internațional. Simplu. Bunul simț și pragmatismul feminin au lucrat cu inspirație și au avut succes. Merită din plin felicitările noastre!
Și totuși, doar o cârcotă vă mai spun… N-am înțeles de ce doamna Fodor vede în acest program european (împărțit, de altfel, cu o regiune din Grecia) ocazia de a încuraja privitul în grădina din spatele casei. Cum ar veni, tinerii de astăzi – lăsându-i pe vârstnici să le crească copiii – mulți dintre ei ocupați profesional „zi lumină”, să se apuce și de grădinărit. Conform unei relatări de presă, primarul Sibiului își aduce aminte că, „nu demult”, existau la noi astfel de preocupări. Și insistă pe o idee cel puțin ciudată: „Vreau ca acest program să ne facă să înțelegem că este mai sustenabil să ne producem chiar noi unele legume, fructe și verdețuri, cultivându-le în grădina proprie”. Stimată Doamnă, sper să nu dați indicații prețioase! „Nu demult” trăiam foametea comunistă. Pe-atunci, aprozarele L & F ajunseseră goale ca peșterile, iar omul venea acasă, după opt ceasuri de muncă la stat, și se apuca de plivit în grădina din spatele blocului. N-ar strica să reveniți asupra ideii, și să ne spuneți la cine v-ați gândit. Că de fermieri nu poate fi vorba. Până atunci, le doresc sibienilor (și nu numai) „Papa bun, în 2019!”, vorba unui forumist local mucalit.
