Umorul săsesc n-a trecut Carpații!

Lumea a remarcat mai degrabă finalului discursului, decât importantele mesaje pe care le-a transmis președintele Klaus Johannis, miercuri seara, după ceremonia de consacrare, sub jurământ, a guvernului Sorin Grindeanu. Remarca nu este deloc întâmplătoare. În premieră absolută, la o ceremonie de grad 0, cel mai înalt demnitar al statului român a glumit, public, cu al treilea om în stat: „D-le Dragnea, aflarăm de la televizor că sunteți singurul care cunoaște din scoarță-n scoarță programul de guvernare. Vă rog, eu, frumos să-i învățați și pe ei!”, a declarat Johannis, zâmbind trist către noul președinte al Camerei Deputaților. Bineînțeles, gluma autentică a însemnat exprimarea cu perfectul simplu. Dar tot o glumă, dar strepezită, mi s-a părut  aluzia la declarația lui Dragnea cum că e singurul care cunoaște în întregime programul de guvernare. Chiar și îndemnul de a-i învăța pe miniștri prevederile programului l-am putea lua ca pe o șarjă umoristică. Ideea e că d-l Johannis a dat drumul la porumbel atunci când nimeni nu se aștepta.

De ce a folosit Johannis perfectul simplu? Iată întrebarea pe care mulți și-au pus-o începând din seara zilei de 4 ianuarie. Unii au văzut un „mișto” ironic, în grai oltenesc, la adresa atotștiutorului Dragnea, pentru că, de regulă, numai „sudiștii” ar folosi perfectul simplu în limbajul curent. Ei însă nu știu că și mocanii Munților Apuseni folosesc simpaticul trecut cu aceeași dezinvoltură. Și nu doar ei. Sigur, nimeni nu se gândește la ardeleni, când aud un „fusei”, „mersei” sau chiar „aflarăm”… Alte voci susțin că Johannis a „glumit”, în felul lui, ca răspuns la amenințările cu suspendarea primite din partea lui Dragnea…

În fine, îmi vine să spun cu umorul sănătos al lui Disney: „That’s all folks!” Toate-s povești! Da’ nu-i chiar așa!… D-l Liviu Dragnea a părut supărat, astăzi, când le-a spus ziariștilor că asemenea aprecieri nu sunt de rangul unui președinte. Probabil, marele lider nu are chef să râdă, după câtă responsabilitate și-a asumat… Oricum gluma a prins în funcție de simpatii, nu din cauza ineditului situației. Firesc, după cât de încrâncenate au ajuns relațiile între politicieni, la fel ca și cele între susținătorii lor. Dovadă că, în discuția de la parlament cu ziariștii, d-l Dragnea a fost extrem de categoric, dând de înțeles că adversarii politici, inclusiv președintele, fac tot posibilul să împiedice guvernul – chiar din prima zi după investire – să lucreze la îndeplinirea programului său de guvernare. Mai lipsea cuvântul sabotaj, împotriva unui program început vijelios, cu măriri de venituri pentru cetățenii dependenți de bugetul statului. Asta în condițiile în care liderul maxim al României, sub al cărui control se află puterea legislativă și executivă a statului, n-a indicat sursele de venit din care se vor suporta aceste măriri. Mai mult, premierul Grindeanu a precizat că prioritățile sale sunt prosperitatea oamenilor și apoi investițiile. Cum ar veni, un fel de punere a căruței în fața oiștii… Mă rog, timpul ne va arăta dacă Dragnea ne-a desenat în aer o utopie sau chiar a avut soluții pregătite pentru marile sale promisiuni cu parfum populist.

Nu știu dacă gluma lui Johannis, în loc să destindă nervii, a fost un nou motiv de încordare politică. Sau de prelungirea ei. Cert este că jurnaliștii bucureșteni au insistat s-o întoarcă pe toate fețele, mai mult decât mesajele președintelui… Și când mă gândesc la Johannis și Dragnea cât de bine se înțelegeau, prin 2012! Atunci când prezentau împreună (la Sibiu, în sala Bibliotecii Astra) proiectul de regionalizare – de care s-a ales praful. Vreau să spun că relația lor n-a ținut când vorbeau „limba” reformei, după cum nu ține chiar dacă Johannis a dat-o pe „limba” lui Dragnea.  Dar cât mai contează asta pentru România? Vom vedea. Importantă e dovada pe care am primit-o azi: de-un veac, umorul săsesc n-a trecut Carpații!…