Surpriza începutului de an sunt așa zisele dezvăluiri ale d-lui Ghiță. Putem spune că avem și noi un Julian Assange al nostru. Omul cu scurgerile de informații secrete, din surse anonime. Spre deosebire, însă, de Wikileaks –ul lui Assange, ce aruncă pe piața media informații internaționale clasificate, din dosare X, Ghiță –leaks defectează guvernământul României, cu informații despre el și oameni alături de care și-a construit cariera politică. Cam mult spus politică. De fapt, acum se dovedește că a fost o carieră dependentă de informații, pentru a face o anumită politică. D-l Ghiță apare ca un soi de agent infiltrat în structurile statului, nicidecum cetățeanul onorabil care și-a pus capul la dispoziția interesului național. Întrebarea este: al cui agent? Asta rămâne să ne spună liderii statului român. Până una, alta, singura apropiere de Assange este fuga de autorități.
Ghiță se bate cu statul, folosindu-se de acumulările informative făcute pe seama funcțiilor parlamentare și relațiilor sus-puse avute. La mintea lui tânără nu contează că e patron în mass-media, calitate în care ar fi trebuit să se lipească de el ceva din principiile jurnalistice. Un individ care finanțează un canal public de informații – folosit însă după cum vor mușchii lui -, numai pentru a avea la dispoziție o armă redutabilă împotriva adversarilor, nu putea avea o altă mentalitate decât jihadistă. Motiv pentru care, de-un timp încoace dă publicității texte compromițătoare, prin video-clipuri filmate în locuri neidentificabile. Curat jihad!, dom’le! Informațiile sunt îndreptate împotriva oamenilor legii și instituțiilor justițiare din România.
Cu siguranță, Ghiță e convins că cea mai bună apărare este atacul. Mai ales pentru unul ca el – supus unei cercetări juridice de amploare. Și ce s-a gândit inteligența sa: ia să dispar eu, înainte de-a mă ascunde ei. Ar fi prea frumos spus că este o dovadă de lașitate. Ar fi literatură de consum. Nici luptă împotriva corupției nu-i, pentru cine e normal la cap! În cel mai elegant și simplu mod de a-l descrie, gestul său înseamnă fugă de responsabilitate, amoralitate și dispreț față de statul român. Și vorbim de un fost ales al democrației noastre. Să ne mai mire cum ajung unii să fie aleși și promovați pe funcții publice importante? Să ne mai mire că poporul a ales penali, în deplina sfidare a Justiției Române?
Fuga lui Ghiță n-o văd străină de rezultatele ultimelor alegeri. Suntem conduși de oameni care n-au făcut nici un secret din adversitatea lor față de „structurile de forță” ale statului. Adică structurile ce dețin puterea legitimă de constrângere, în societatea noastră. Crede cineva că e puțin grav? Nu, e extrem de grav. Avem conducători certați cu legea, și, în loc să (se) discute în parlament despre cum se înfăptuiește actul de justiție, ei tună și fulgeră pe televizoare împotriva justițiarilor. Ce preț să mai pună poporul pe lupta contra corupției, într-o țară în care corupția a devenit mod de-a trăit, pentru cei cu putere, și de-a supraviețui, pentru omul de rând?
Dacă nu va fi oprită, Ghiță – leaks va fi bomboana otrăvită pe coliva democrației noastre. Și ne-o vor servi exact cei care, acum, asigură protecția acestei scurgeri fetide. E timpul în care, datorită unor asemenea fenomene de corupție morală maximă, oamenilor obișnuiți le e tot mai greu să respire, în fiecare zi, între atâtea evenimente grave, neștiind ce se întâmplă cu adevărat și ce-ar trebui făcut în continuare. Dar e și timpul când societatea civilă trebuie să reacționeze, pentru ca puterea dobândită după alegerile din 11.12 să-și dovedească neimplicarea în această trădare abjectă a interesului național. Și nu din partea unui oarecare, ci a unui fost demnitar. Care societate civilă? Aia care o avem…