Vă ofer un scurt jurnal de idei, pentru un răgaz de câteva clipe, în aceste zile dintre ani. Vă doresc un 2017 bun, cu pace în suflete și împliniri înnoitoare. Doamne, ajută!
*
„Parcă n-ar mai merge să fluieri numa’ din buze şi să umpli doldora punga statului, din care pe urmă să vie şi să sugă ţâţă atâtea lipitori declarate şi clandestine care trăiesc pe spinarea noastră”. Caragiale
„[Trebuie făcută distincție] între libertatea de expresie, care se referă la artişti şi care este, cel puţin în epoca noastră şi în ţările civilizate, necenzurabilă, şi libertatea de opinie¸ care se referă la politicieni, parlamentari, diplomaţi, jurnalişti şi alţi factori de opinie publică, şi care presupune anumite restricţii, aşadar, măcar autocenzură, dacă nu şi cenzură. Opinia se cade dovedită, susţinută de probe, expresia, nu. Cele două libertăţi, prea deseori invocate laolaltă, sunt diferite”. Nicolae Manolescu
„Regele Carol I ţinea pe toată lumea la distanţă şi niciodată, pentru nimic, nu s-ar fi coborât de pe înălţimile pe care soarta îl aşezase. Nu saluta decât cu un deget. Când îţi dădea două degete sau mâna întreagă, era o excepţie întotdeauna voită şi cu un anume înţeles. De altminteri acest deget (arătătorul de la mâna dreaptă) juca un rol însemnat în exprimarea întregii sale personalităţi. Cu acest deget, şi numai cu el, accentua frazele sau îşi completa gândirea, încolo avea o sobrietate absolută de gesturi. Cu acest deget mulţumea aclamaţiunilor populare, pe el îl întindea celor ce se apropiau, numai el se înălţa până la chipiu când trupele defilau şi steagurile i se inclinau în faţă. Iar când stătea liniştit, acest deget încovoiat rămânea atârnat de nasturele tunicii sale, neconfundat nici în această atitudine de rezervă, cu restul mâinii inexistente”. I.G. Duca – Memorii
„Două lucruri mă frapează în România. În primul rând, salariile sunt foarte mici raportat la salariile europene, la costul vieţii şi la nivelul bun al competenţelor, iar la acest lucru se mai adaugă un TVA enorm. Românii reacţionează la asta fie părăsind ţara, fie făcând mai multe activităţi, fie înşelând. Înşelatul şi exilul sărăcesc încă şi mai mult ţara. În al doilea rând, sunt foarte puţine investiţii în lucruri extrem de importante: şcoli, şosele şi spitale. Există foarte buni ingineri şi profesori, doctori foarte competenţi care lucrează în uzine, spitale şi şcoli învechite. Trebuie să spun totuşi că din anumite puncte de vedere, admir o parte dintre politicienii români. Să faci politică într-o ţară care are aşa de puţină încredere în structurile sale este o faptă de curaj”. Marie-Hélène Fabra Brătianu (nepoata lui Gheorghe Brătianu), interviu adevarul.ro, 3 septembrie 2016
„Numai oamenii care sunt în tensiune fac istoria. Ceilalți sunt remarcați și sfârșesc prin rătăcirea într-o plasă de alienări, de nesatisfacție radicală, sfâșietoare. Tensiunea este de a se proiecta înainte, spre viitor. Credința este acel impuls care te împinge spre viitor. Creștinismul este speranță, orientare, angajare într-un exod, transformare a prezentului. A trăi înseamnă a umbla cu Cristos cel înviat și cine îl alege pe el, în această viață, nu alege moartea, ci învierea. Adică trebuie să atingem unitatea ființei noastre, gloria unei continue și veșnice creșteri în Dumnezeu”. Revista „De la Răsărit până la Apus”, Editura Presa Bună – Iași
Guvernanții, oricare ar fi, n-ar trebui să uite articolul din Declarația drepturilor omului și cetățeanului, din 1793, anul de vârf al Revoluției Franceze: „Atunci când guvernul violează drepturile poporului, insurecția reprezintă, pentru întreg poporul și pentru fiecare segment al acestui popor, cel mai sfânt drept și datoria absolut necesară”. După Michel Houellbeque, „Supunere”, pag. 114, ed. Humanitas
Când gândirea îşi pierde puritatea şi vigilenţa, iar respectul faţă de aceste înţelesuri se stinge, în acea societate apare haosul. Thomas Mann