Nu cunosc motivele pentru care președintele Johannis nu l-a desemnat PM pe Sorin Grindeanu. Cred, însă, că este conștient de valul de indignare pesedistă pe care această decizie îl poate declanșa. În aceleași timp, am încredere că este suficient de responsabil, pentru a-și calcula bine mutările pe care le face în această partidă de „șah politic” cu Dragnea. Și mă refer, evident, la efectele fiecărei mutări asupra interesului național.
În ce privește reacția lui Liviu Dragnea, mă întreb dacă „omu’ ăsta” mai e capabil să-și controleze reacțiile nervoase. Pentru că el va sta, teoretic, patru ani la șefia PSD, a alianței roșii, cu ALDE, deci a majorității parlamentare, și la conducerea Camerei, unde va putea dispune de multe și nebănuite căi pentru a influența jocul adoptărilor de legi și al ordinelor de zi. Dar, până atunci, lansează niște aprecieri și amenințări de-a dreptul incalificabile, pentru cineva cu puterea pe care i-o conferă votul de la 11.12.
Faptul că, joi seara, a considerat la un post de televiziune – recunoscut pentru jocurile murdare cu care își câștigă audiența – reacția președintelui drept „bătaie de joc la adresa românilor”, având interesul de-a întârzia aplicării programului de guvernare pesedist, nu mai este nici măcar un gest populist. Este pur și simplu dovadă că pălăria puterii e prea mare pentru capul lui. Cine poate crede că urmările tăcerii lui Johannis vor fi catastrofale: „românii nu vor mai beneficia de măsuri” și „nouă ne va scădea cota de încredere”? E de-a dreptul jenant și îngrijorător faptul că un politician român de vârf (care visează să ajungă, în cele din urmă, premier!) declară public asemenea inepții, fără putința de-a se autocontrola. Nici măcar n-a avut răbdarea să mai aștepte o zi vreo veste de la Cotroceni.
