Într-adevăr, cea de cincea zi a republicii pesediste române a fost a președintelui. După-amiaza, cu ocazia declarației sale de presă și a sesiunii de întrebări-răspunsuri, cu ziariștii acreditați la Cotroceni, Klaus Johannis a demonstrat că poate fi un altfel de președinte, decât până acum, adică mai hotărât să-și facă datoria de ales al poporului. Președintele a fost într-o formă de zile mari: bună dispoziție, chiar dacă abil autoimpusă și întreținută, sigur pe el, discurs liber, răspunsuri scurte, la obiect. A fost un fel de talk–show politic într-o variantă reformată. Răspunsurile elaborate, pigmentate cu glume, poante, comentarii și atacuri la adversari, din vremea predecesorului său, au intrat în arhive. În ce-l privește pe actualul președinte, poate își spune cuvântul experiența și obișnuința. Poate, în sfârșit, a înțeles că trebuie să vorbească mai mult, despre treburile importante ale țării, prin intermediul mass-media.
În Republica PSD, renăscută în alegerile din 11.12, Johannis este adversarul de temut al premierului-care-nu-va-fi Liviu Dragnea. Cinci zile, acesta a scăldat-o cu nominalizarea viitorului premier, din partea învingătorului, așteptând o minune ca să-l pună pe Johannis în fața unui fapt împlinit. A refuzat să meargă la Cotroceni, sperând, poate, ca redistribuirea voturilor să-i ridice partidul dincolo de 50%, pentru ca președintele să nu mai poată desemna premierul. Sau a așteptat un nou contingent de traseiști numai buni să-i ridice numărul de parlamentari, cu același scop. Astăzi, însă, Johannis a declarat apăsat că în urma stabilirii configurației oficiale a noului parlament, după niște alegeri „po-pu-la-re”, orice speculație e inutilă, pentru că „voi decide eu pe cine voi desemna Prim-ministru”. Punct.
Pe fondul relațiilor încordate Johannis – Dragnea, ziariștii bucureșteni au încercat să „scoată” de la președinte mult râvnitele „bombe” pe seama desemnării viitorului PM. Au trebuit însă să se mulțumească cu informațiile despre calendarul consultărilor și convocării noului parlament. „Cum credeţi că se vor desfăşura discuţiile?”, a venit întrebarea. „Cum se desfăşoară toate discuţiile mele, cu calm, cu argumente, fără niciun fel de probleme”, a urmat sec răspunsul. În legătură cu discuțiile purtate, în ultimul timp, cu Tăriceanu și, posibil, cu Băsescu, despre o eventuală grupare a dreptei politice, în parlament, întrebarea a fost mult mai lungă decât răspunsul: „Asta nu o să vă spun”. Subiectul căruia președintele i-a acordat însă cea mai mare atenție, la solicitarea unui ziarist, a fost așa numita migrație politică, pe care a comparat-o cu migrația refugiaților în Europa: „La noi, nu avem această migrație (…) ci avem migrația politică, foarte toxică, (…) sau, cum se mai spune, traseismul (…) probabil, cel mai nociv fenomen în politica românească postdecembristă. (…) Speranța mea este că acest traseism nu va deveni un fenomen de masă în noul Parlament.” Iar, la întrebarea dacă se va lăsa influențat de opțiunea pentru un premier, din partea unei majorități formate prin traseism, răspunsul președintelui a fost categoric: „Nu, rămâne formula pe care am anunțat-o astăzi, fiindcă eu vorbesc aici despre Parlamentul care se constituie în baza rezultatului votului”.
Chiar dacă majoritatea cetățenilor români, cu drept de vot, au preferat sau, din motive obiective, au fost obligați să „tacă” la 11.12, cu siguranță așteptările populare de la noile puteri, Legislativă și Executivă, sunt foarte mari. Sau, altfel spus, pe măsura promisiunilor făcute de învingători. Săptămâna viitoare, când vom urmări și ultimele episoade ale campaniei de alegeri politice generale, se vor împlini 27 de ani de la despărțirea tragică de comunism. Vor fi zile în care ne vom putea întreba de ce atâtea evenimente politice se strâng anual sau la patru ani, în decembrie – luna în care ar trebui să reflectăm mai mult la minunatul motiv al Nașterii comuniunii spirituale dintre oameni. După 27 de ani, am convingerea că tocmai lipsa necesarei comuniuni a făcut ca soluțiile politice de schimbare la față a societății românești să nu-și atingă țelul.
