Zi de discuții la Cotroceni, cu principalii aleși din 11.12. Știam de ieri că social-democrații și liberali-conservatorii (singurii care mai așteaptă modificări semnificative ale clasamentului electoral) nu vor da curs invitației președintelui Johannis. Cu cei care au mers la Palat, am înțeles că președintele a purtat discuții informale. De exemplu, din partea bătrânului PNL, nici nu s-a pus problema de a face propuneri pentru viitorul PM, considerând (la fel ca toată lumea cu capul pe umeri) că nu era cazul. Iar într-o coaliție de dreapta, ar renunța ei la formula Cioloș – PM. Răsfățați ai alegerilor, USR-iștii și-au arătat ferm determinarea de-a nu susține guvernul format de PSD și de-a nu-l agrea pe Liviu Dragnea, în postura viitorului șef al Executivului. Motivele se știu. Băse a dat-o, iar, că ar fi cel mai bun PM de dreapta (îmi imaginez zâmbetul larg al președintelui…), iar UDMR așteaptă, să mai vadă ce se întâmplă. Sunt singurii, totuși, care au vorbit de descentralizarea administrativă și fiscală (!). Vedea-i-aș realizându-le de mână cu PSD…
Pe aceste teme, mass-media bucureștene au stors tot ce se putea stoarce. Ba chiar mai mult. Subiectul nr. 1 de comentat a fost, evident, dacă „premierul” Dragnea poate ajunge la Palatul Victoria, să nu rămână doar în cărțile colegilor pesediști și liberali-conservatori. Unii spun de ce nu?, în alte țări au fost cazuri de’astea; alții insistă că așa ceva nu se ezistă, ne-am face de râsul lumii. Una peste alta, târguiala pare ușor alienată. Avem lege (de pe vremea guvernării Năstase!), care interzice penalilor să fie miniștri! Normal! O asemenea prevedere este și în legea administratorilor de societăți comerciale, sigur și a gestionarilor. Să nu fie valabilă la nivelul PM – administratorul țării? Ar fi o aberație… Cazul Dragnea ține, însă, de altceva. De un flux interior de gânduri și sentimente, care-i dictează, pas cu pas, ce să facă. E vorba de marele câștigător din 11.12, omul care-și poate dori funcția asta din răzbunare, pentru o condamnare discutabilă, pe care ar merita-o mai toată floarea politicii, de după 2000. Dar ce se mai poate face? Timpul înapoi nu se poate da. Să oprim motoarele anticorupției? Vai și amar ar fi de România…
Ce nu pot să înțeleg este de ce PSD și ALDE au refuzat să meargă la întâlnirea cu Johannis. Dragnea, blândul și sfătosul, a scos ca din joben motivul cu nu știu ce articol constituțional. Motivul a fost demontat de specialiștii constituționali. Pe mine, însă, mă pune pe gânduri încrâncenarea acestor parteneri de ocazie, în disputa pe care o au cu șeful statului. Ura lor față de Johannis se simte de la om poștă. Nu mai e adversitate politică, ci de-a dreptul patologică. Înțeleg că nu-i iartă victoria contra lui Ponta, în 2014. Înțeleg că nu-l suportă pe Johannis să apară drept mediatorul șef al politicii românești. Dar nu pricep de ce niște politicieni maturi, dornici de cele mai înalte funcții în stat, n-au fost în stare să facă din ziua asta o zi a reconcilierii postelectorale, la invitația Președintelui României… Sunt convins că poporul s-ar fi bucurat. Trăim în Postul Bucuriei! Ar fi fost și o dovadă de eleganță din partea politicienilor noștri de top, că tot suntem membri ai „clubului de la Bruxelles”. Ne trebuie o idee care să ne împace, vorba lui Eminescu…