Ziua a doua, după alegeri, a început, calm, în decorul unei ierni superbe; s-a încordat un pic, la amiază, pe fondul declarației de presă a președintelui Johannis, pentru a ajunge spre seară agitată de-a binelea. Klaus Johannis, într-una din puținele intervenții, de la începutul mandatului, la nivelul înaltei sale demnități publice, a anunțat, în fața ziariștilor bucureșteni, că va lansa invitații către partidele ce vor forma viitorul parlament, pentru negocieri, mâine, 14 dec., la Cotroceni, în vederea pasului următor, respectiv desemnarea primului ministru. În nota specifică a discursului său, Johannis a punctat sec, fără nicio ezitare, două idei, răspunsuri la întrebările primite din partea ziariștilor: 1. rămâne consecvent anunțului făcut înaintea campaniei electorale, acela de-a nu desemna o persoană cu probleme penale în fruntea viitorului guvern și 2. „Nu mi-e frică de nici un demers politic legitim”, cu referire la posibila reacție a PSD de-a iniția suspendarea sa, dacă nu-l va desemna pe Liviu Dragnea. (Să-i fie frică de demersurile politice ilegitime? În România?)
În orice țară civilizată, un briefing precum cel de la Palatul Cotroceni era suficient înaintea unei întâlniri cu partide politice. Trăim, însă, în Republica PSD și trebuia să se mai întâmple ceva. Ceva încruntat. În cursul după-amiezii, PSD a găsit o chichiță juridică pentru a anunța că nu va merge la Cotroceni. Apoi „umbra” sa liberal-conservatoare (la noi, chiar că e posibil așa ceva!), Tăriceanu – Constantin, și-a anunțat refuzul de a răspunde la invitația președintelui. Cât o fi acea chichiță de importantă nu știu, și nici nu mă interesează. Știu, doar, că a răspunde invitației la dezabateri, din partea unui șef de stat, în interes național, ține de obraz, nu de lege. Cui folosește repectul literei unei prevederi legale, fie ea constituțională, fără spiritul ei? Și-ar fi pus cineva problema consituționalității unei dezbateri politice? Cu siguranță, nu. „Premierul” Liviu Dragnea a găsit însă momentul cel mai bun, ca să ne arate cât de legal a devenit, după…
La amiază, Johannis a dat un șah virtual „premierului” Dragnea, cu argumentul integrității. (Cu siguranță unii se întreabă: are Johannis dreptul moral să impună cuiva un asemenea criteriu, având de partea sa și legea? Eu zic, da, ca președinte de țară are acest drept, în special atunci când desemnează oameni pe cele mai înalte funcții în stat...) Dragnea i-a răspuns cu o mutare ce simulează respectul legii. Și totuși, Liviu Dragnea nu va fi prim-ministrul viitorul guvern. Ar fi o rușinte națională. Aud deja pe unii spunând că așa ceva s-a întâmplat la case mai mari. Poate, dar nu-i acesta modelul de preluat. În fond, de ce tocmai cineva care suferă rigorile legii vrea să fie premier, știind că legea nu-i permite? Ei bine, tocmai de-aceea, învingătorii din 11.12 l-au trezit din adormire, tot astăzi, pe avocatul poporului (despre care nu știam că mai e acolo), să sesizeze Curtea constituțională, cu privire la legea cu pricina. Iată dovada că sfânta alianță USL-istă n-a murit! Chiar și-n formatul redus, vrea să le arate adversarilor cât e de tare – cu orice preț, prin orice mijloace. Lucreaza de duduie, ca’n 2012!
Ziua a doua, după alegeri, se încheie cu dezbateri aprinse în mass-media. Au ce analiza și întoarce pe toate fețele. Se întrec în speculații, scenarii, bombe… Dar important e să sperăm că însuși „premierul” Dragnea nu-și va pune ambiția și orgoliul înaintea prestigiului României. Cu toate insistențele și dovezile de iubire nețărmurită din partea activiștilor Republicii PSD!
