Festivitate de cel mai înalt nivel academic, joi, 10 noiembrie 2016, în Aula Magna a Facultății de Medicină „Victor Papilian”. Senatul Universității „Lucian Blaga” i-a conferit titlul DOCTOR HONORIS CAUSA d-lui Emil Hurezeanu.
Momentul a fost trăit cu emoție de cei prezenți în marele amfiteatru, titlul fiind atribuit unuia din cei mai reprezentativi oameni de cultură umanistă de la noi, originar din Sibiu, actualmente ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Berlin. „În contextul special, în care se află România, în care valorile, excelența și spiritul vizionar sunt amestecate cu non-valoarea (…), domnul Emil Hurezeanu a fost și este un reper moral și de excelență, formator de opinie, poet, jurnalist, personalitate publică de prim rang, strălucind prin eleganță și expertiză, solidă percepție a echilibrului, decenței, bunului simț și a implicării etice, exemplu pentru generațiile care urmează”, s-a menționat în Laudatio, citit de prof. univ. dr. Constantin Chiriac. De altfel, și în mesajul rectorului Ioan Bondrea sunt apreciate meritele culturale ale d-lui Hurezeanu, din perspectiva activității diplomatice: „Interacțiunea multidimensională a culturii și vieții [sale] publice contribuie la consolidarea cooperării și prieteniei dintre România și Germania (…)”.
În cuvântul de după decernarea titlului, proaspătul DHC al Universității „Lucian Blaga” a susținut o prelegere despre pericolele actuale din lume. Discursul laureatului a fost o scurtă, dar consistentă conferință dedicată istoriei întâlnirilor și despărțirilor dintre civilizații („mitul separării dintre Occidentul științei/eficienței și Orientul credinței/afectivității”), până la ultimele manifestări cu iz separatist, Est – Vest („Am ajuns la Trump, ultra – etnocentristul și Putin, ultra-etnocentristul ortodox”).
Cum se prezintă ambasadorul Hurezeanu? „Sunt eu însumi sibian, fost elev al liceului de cultură generală nr. 3, transformat, din fericire, și ca să nu se mai confunde probabil cu un spital omonim de pe Cibin, la sfârșitul primului an de studiu, în Liceu „Octavial Goga”. (…) Sunt demult pe-aici, așadar, de pe vremea când coboram din tramvaiul roșu, cu designul lui vienez vetust, în fața acestei clădiri (actuala Facultate de Litere – n.m.), despre care am scris și un poem, în 1975, publicat în revista „Transilvania”, care avea redacția în preajmă, lângă actualul Rectorat”. (D.T.)
