Peste câteva zile începe campania electorală pentru viitoarea legislatură. Gândiți-vă că România are nevoie de legi care s-o integreze în sistemul de valori social-politice și economice occidentale, cu toate tradițiile românești, dar cu mentalități capabile să înțeleagă noutatea acestui obiectiv istoric. Niciodată locuitorii acestei țări n-au fost mai aproape de a-și găsi cadența dezvoltării împreună cu cele mai evoluate popoare europene. Și fiindcă am vorbit de istorie, să ne gândim că viitorul parlament va fi parlamentul centenarului statului român.
Sunt politicienii noștri pregătiți pentru a intra, astfel, în istorie?
Așa zisele partide mari, PSD și PNL, au început campania (care n-a-nceput) cu lozinci populiste. Unul vrea eliminări de taxe. Celălalt se laudă că actualul guvern (tehnocrat) a adoptat politici liberale, deși premierul a insistat, în acest an, că a luat măsuri impuse de realități. Nu sunt singurele idei periculoase ce se scurg, astăzi, pe canalele de propagandă politică. Și nu sunt periculoase pentru că țintesc populația. Ci pentru că aceste „mari partide” sunt în realitate niște gogoși umflate cu promisiuni agreate de populație. Mai exact ele vor să dea populației, nu s-o învețe să trăiască decent.
N-am auzit nici PSD, nici PNL să vorbească de planuri (da!, planuri, nu dˈalea cincinale mincinoase), pentru economie și mediul de afaceri. Iar mediul de afaceri suferă de forță de muncă calificată. Nu vreau s-o lungesc cu diplomele plagiate, ci să atrag atenția politicienilor că România a ajuns patria licențiaților, masteranzilor și doctorilor. Dar și-a pierdut proletariatul. Culmea, după ce peste patru decenii a fost condusă de „dictatura proletariatului”! Companiile străine cheltuie bani grei să găsească (navetiști) și să formeze muncitori calificați, în timp ce sistemul preuniversitar scoate pe bandă absolvenți de liceu, din care cei mai mulți n-au nici cultură generală, nici vocația studiului, nici îndeletniciri pragmatice. Asta nu-i oprește pe toți să viseze la facultăți. Și uite-așa, profesorimea vrea salarii motivaționale, iar statul asigură locuri (pentru tineri) la toate nivelurile de învățământ teoretic. Cine să mai practice meserii?
Apropo, de ce credeți că General Motors n-a venit în România? Poate nu știți, dar nu s-au găsit 2000 de electro-mecanici autohtoni!
În această perioadă, figura cea mai scandaloasă o face fostul președinte Traian Băsescu, tocmai ca fost președinte. Acum, reintrat în politică, și în cursa electorală, vorbește de distrugerea clasei politice (prin campania justițiară, pe care el a început-o, și se plânge că nu mai e ca pe vremea lui; dar unde credea că se va ajunge?) și de sărăcirea țării (miliardele pe infrastructură la iau firmele străine) ca să creadă tot cetățeanuˈ că numai alții sunt de vină. Și să-l aleagă pe el.
Epidemia de politicianism apare cu fiecare campanie electorală. Avem lideri care se desființează unii pe alții și cu toții desființează (ca să le facă pe plac celor mulți și „proști”) tot ce înseamnă statul român. Poporului îi promit marea cu sarea, iar adversarilor răzbunări. Deși mai sunt două săptămâni, spiritele lor sunt atât de încinse de parcă n-ar veni campania electorală, ci se pregătește un război civil. Orgoliul și demagogia hrănesc sistemul ticăloșit legitimat de voturile alegătorilor…
Adevărul e că din vechea gardă au rămas, la butoane, doar trei: Dragnea, Băsescu și Tăriceanu. Dar în loc să se retragă – după un sfert de veac de politică demagogică -, se văd, în continuare, politicieni importanți. Și se fac surzi, să n-audă tinichele de după ei. Se urăsc în parte și împreună îl urăsc pe actualul șef al statului. Și cu ura asta vor să intoxice electoratul!