In memoriam: Ursul păcălit de oameni

L-aș întreba pe individul care, azi-dimineață, a tras cu pușca în Ursul care își căuta libertatea prin Sibiu, cum se va duce la culcare, în seara asta. Calm? Cu conștiința împăcată? Le va povesti copiilor lui despre măreața faptă, din zorii zilei, când a ucis un biet animal rătăcit în „jungla sibiană”?

I-aș întreba și pe cei de la „situații de urgență” să ne povestească cum de n-au participat la „vânătoarea” de urs, în centrul Sibiului? Sau n-a fost o situație de urgență, pe care ar fi trebuit s-o rezolve oameni bine pregătiți și curajoși ? Dacă, totuși, poliția s-a implicat, s-o fi făcut cu calm și pricepere, așa cum se poate vedea într-un clip, pe oradesibiu.ro, că a procedat poliția canadiană, într-un caz similar. Acolo totul a fost un spectacol. La noi, o tragedie, cu o mulțime de hăitași ocazionali, pe străzi. Cum să nu fi ajuns ursul „obligatoriu periculos”, așa cum s-a grăbit să afirme un ins spectator la vânătoare.

Mai mult ca sigur cineva a dat ordinul de tragere. Ar fi bine să știm cine. Oricum, chiar nu era nici o altă cale de a „rezolva” Ursul rătăcit prin fosta capitală culturală? L-aș mai întreba pe acel pseudo-vânător cum s-a convins de pericolul maxim și iminent ce plana asupra populației, din cauza ursului acrobat pe acoperișuri?

Îi recomand așa-zisului vânător (și tuturor celor care au hăituit animalul) să citească  epistola lui Alexandru Odobescu, „Pseudo-Kynegeticos”, adresată unui amic ce și-a dorit o introducere la manualul de vânătoare al cărui autor era, din partea marelui scriitor. Până atunci, le ofer doar o frază  din celebra lui scrisoare: „ (…) căci mie unuia, dacă cumva mi-a plăcut vreo vânătoare, apoi a fost tocmai din acelea în care picioarele și mâinile au mai puțin de lucrat”.

Dar ce rost mai are să mai despicăm firul în patru? S-a întâmplat ca în decembrie 2011, cu tigroaica evadată din grădina zoologică. Impresiile mele de-acum și ale celor care au comentat atunci pe forumuri au aceleași mesaje.

Ursul nu atacase pe nimeni. Oamenii au atacat ursul, şi tot ei au dat vina pe el că e periculos. Nişte laşi şi mincinoşi, şi leneşi au ales soluţia cea mai comodă. De ce să se obosească gândind? Şi până la urmă care e numele criminalului care a ucis puiul de urs? Sau a fost un braconaj mascat? Blana ursului din pădure e foarte scumpă şi foarte căutată! Dar să nu ne distrăm. Astăzi, la Sibiu am avut parte de o nouă tragedie, după cea din 2011. N-am învățat nimic din acea experiență… Un biet urs a ajuns în jungla urbană. Îndată s-a mobilizat o armată de nepricepuți gradați, o seamă de indivizi specializați în tăierea animalelor și, din păcate, nenumărați privitori ca la circ. Cu toții au gonit și agitat animalul. Dar toți speriați ca de bombe, chiar și atunci când priveau la acrobația ursului pe coamele caselor. (O scenă de milioane, ca-n filme, dacă nu s-ar fi terminat totul cu o baie de sânge…) Nimeni n-a fost în stare să oprească armata de hăitași, pentru ca bietul urs să fie urmărit în liniște, până la izolarea lui. Nu. În schimb, l-au păcălit executându-l cu sânge rece, la zid.